Vă îndemn, dragi cititori ai mei (dacă mai este vreunul), ca în aceste zile, când nu ne mai auzim unii pe alții din cauza sonorului dat la maximum al sporovăielii politice, să mai citiți și poezie. Nu zic, Doamne ferește, să ignorăm alegerile, dar să mai păstrăm și ceva frumos în noi. Puteți începe cu poezia lui Marin Sorescu. O să vă simțiți iluminați. Și, culmea, chiar și când veți merge la vot veți face o alegere mai inspirată.
Simetrie
Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut două drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit
după aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea
s-au căscat două
Prăpăstii:
Una la dreapta
Alta la stânga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc,
fără măcar să-mi fac vânt,
Grămadă cu mine în cea
din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită
cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
„V-arăt eu vouă !" - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel
din dreapta era
Adevăratul, adevăratul,
marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toată ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt…
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeală…
Și iată, în fața mea iar se cască
Două ceruri:
Unul în dreapta.
Altul la stânga.
(Apărut la Editura „Nico", volumul „Mi-a bătut Domnul la poartă" se găsește la Catedrala Mare)
