În aceste timpuri, tot mai vitrege, ale nostalgiilor, ale tot mai deselor întoarceri în timp, determinate de dezamăgirile unui prezent, tot mai viforos și antiuman, și a unui viitor nesigur, prin aceste găinării politice, actuale, de tot felul, în care - spunea Mircea Mihăeș -, azi „parcă ne-a înghițit un căpcăun al plăsmuirilor postdecembriste", e nevoie, din când în când, alături de acei „pesimiști energici", și de „optimiștii energici" ai acestor vremuri. Unul dintre ei este, neîndoielnic, și autorul acestei cărți intitulate „Pe axa timpului" - Petru Lechințan, carte urmând alteia, „Realitatea de lângă noi", pe care am prezentat-o, la apariția ei, în municipiul de pe Târnava Mică.
Noua carte a autorului Petru Lechințan, o veritabilă cronică a Târnăveniului, odinioară cu o binemeritată faimă și firească mândrie pentru industria și produsele de mare căutare și interes aici făurite, ajunse pe meridianele întregii Europe și lumi, de la BICAPA și CARBID FOX la GECSAT, prin acea premieră mondială pe atunci, în industria sodei, din Iran, rod al strădaniilor chimiștilor din Târnâveni, de pildă, care, în zilele noastre de „largă democrație", cum spune autorul, fac parte din rândurile adevărurilor fundamentale, acoperite, în zilele noastre, de o realitate tristă prin aceste, din păcate, prelungite timpuri postdecembriste, prin neliniștile acestui prezent.
Preocupat de scoaterea din conul de umbră, o calitate a scrisului său, a unor personaje, cu pertinența-i cunoscută, dar uneori și cu ironie, cu sarcasm, cu intenția implicării unanime în realul imediat, cu reprezentările deloc idilice ale unui „capitalism privat", Petru Lechințan ne convinge, autoritar, că viața înseamnă energie. Cei prezentați în scrisul său nu-s, de cele mai multe ori, personaje excepționale, dintr-o insulă a izolărilor, a îndepărtatei realități, ci semeni ai noștri, în urma unei selecții din cotidian, din viața asta de zi cu zi. Figuri puternice, înconjurate de blajina căldură omenească.
Omenescul devine preocuparea esențială! Nu extraordinarul: Nu excepționalul! Ci firescul. Naturalul. Cu curajul adevărului, dar și cu explicabilă discreție, devotat și dedicat corectitudinii, cu atitudine ponderată, echilibrat, în latura comună a umanului, Petru Lechințan îi cuprinde, la un loc, pe inginerul Vasile Cerghizan, Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuț, părintele Nicolae Gheorghe Șincan, Mariana Cristescu, Valentin Marica, Dumitru D. Silitră, Florin Oproiescu, Sorin Megheșan, primarul Târnăveniului, Ioan Cismaș, Ovidiu Cormoș, Wily Halmen, Dorin Andreescu, Akos Mora, Ciprian Dobre, Aurel Hancu, Smaranda și Enea German, Sim Florin Daniel, Elena Văidean, Mircea Dorin Istrate, Mohamed Barmou Kehir, Vasile Morar, Vasile Avram, Maftei Hurubeanu, Liviu Crăciun, Rodica Șeulean, Virgil Pană, Emil Ciucă, Aurel Șeulean.
Autorul surprinde prin cuprinderea în carte a acelui „Minister al Adevărului", cu trimiteri ironice îndreptățite la „savuroasele și vicioasele manifestări din acest real postdecembrist", cu trimiteri la George Orwel. „Ministerul Adevărului - scrie Petru Lechințan - este singurul minister care nu doarme, în timp ce toate celelalte se odihnesc". O trimitere acidă la realitatea în care „lipitori ordinare profită de prostime", în opera manipulărilor de tot felul, într-o lume în care „profesorii mint elevii, iar elevii mint profesorii", într-o realitate în care „Jurământul e sfânt, iar aleșii nu-s deloc sfinți", într-un fel de Sodomă și Gomoră a prezentului.
Trecerea prin zona nostalgiilor de pe Târnava Mică cuprinde: „Zilele Târnăveniului", „ca-n filme", dar și promisiunile aleșilor, ale puternicilor clipei locale, de care, de cele mai multe ori, praful și pulberea s-au ales, deopotrivă cu „moartea unui oraș", cameleonii politici, căpușele și căpușarii, păpușarii campaniilor electorale, dar și mitocanii, alături de o fantomă a parcului industrial și de jaful național. „La Târnăveni - spunea autorul -, în ultimii 25 de ani, am pierdut toată marea industrie. Acum se desființează, și Judecătoria, și Parchetul?!".
Toleranța, dar și nepăsarea, implicarea, dar și ignoranța, patriotismul, dar și trădarea strămoșilor din partea celor care fac doar o „simplă prezență în țara asta goală", constituie alte teme predilecte ale autorului, în această actuală Românie dominată de „sociopatia" (n.n. - tulburare de comportament) la modă). „Cam mulți sociopați au pătruns în poziții sociale foarte importante: pupincuriști și lingăi, traseiști politici înrolați în culorile «calde» ale partidelor în care, dacă nu lingi nu primești. Ne conduc habarniștii!". Printre ei, acești „habarniști", este și un premier care, așa declara el, nu poate fără UDMR, „un fel de șobolan cu două guri care toacă la rădăcina poporului român, cu dirijori de Ia Budapesta, struțo-cămilă, care, prin Kelemen Hunor, propune o nulitate, pe Rozalia Biro, care nu cunoaște și nu vorbește bine limba română, ca ministru al Culturii românești! Încă o clară dovadă că „oamenii - spune Petru Lechințan - nu sunt prizonierii destinului, ci, mai degrabă, prizonierii propriei minți". Iar norocul omului este cel pe care și-l face cu mâna lui. Iar Dumnezeu te ajută, dar nu-ți pune și în traistă.
Printre adepții Galaxiei Gutenberg, care n-a murit și nu va muri, cum unii ar dori, parcurgem, pas cu pas, actele de cultură ale Târnăveniului și ale oamenilor lui, de la prezentarea cărților „Noaptea draconadelor" și „Pianul din cireș", ale poetului Dumitru D. Silitră, la sărbătorirea Zilei Naționale a României, 1 Decembrie. „Capsula timpului", îngropată la Târnăveni, sfințirea mormântului lui Radu Ceontea, la Târgu-Mureș, primul președinte al Vetrei Românești și al Partidului Unității Naționale Române (PUNR), mare patriot și luptător pe baricada interesului național, iar de aici la Festivalul Cântecului Popular Patriotic de la Oarba de Mureș, loc al luptelor crâncene din toamna anului 1944, se includ în același tot unitar al cărții „Pe axa timpului".
Cu atenția cuvenită celui atent la adevăr, la prezent și la viitor, autorul abordează în paginile cărții și acea parte a începuturilor lui, ca specialist în domeniu, și, deopotrivă, ale celorlalți specialiști, prin muncă asiduă, învățătură, seriozitate, demnitate, crescut în tradiționalii „cei 7 ani de acasă". Maistru tehnolog la doar 18 ani, în sfera unor mari răspunderi, dublate de maturitate, implicare, pregătire, utilitate, competență, profesionalism, într-o fabrică de mare complexitate, autorul face binevenitele referiri la trecutul, prezentul și viitorul, deocamdată incert, al învățământului tehnic, atât de necesar în zilele noastre.
Un loc aparte acordă autorul, în cartea „Pe axa timpului", anilor petrecuți „în oceanul fundamentalismului islamic." Considerând că „imaginile vorbesc" și că o fotografie spune, uneori, mai mult decât o mie de cuvinte, Petru Lechințan retrăiește traseul parcurs cu acel bagaj al amintirilor, al nostalgiilor, sub impresia grandorii și a simbolurilor antichității, după zborul de la Atena Ia Teheran, metropola contrastelor, ca specialist, în universul fantastic și fascinant al Iranului, impresionant prin ce reprezintă: mormântul grandios al lui Cirus cel Mare, Moscheea Șah Ceragh, aniversarea celor 2.500 de ani ai Imperiului Persan, la care era prezent și șeful statului român - Nicolae Ceaușescu, colinele galbene ale deșertului, trandafirii și florile Shirazului, cândva cântat de Esenin („Frumos e Shirazul sub soare"), vestigiile Persepolisului cu moscheele lumii antice, până la întoarcerea spre casă, via Roma.
Articolele publicate în „Cuvântul liber", adunate, la fel ca și în cazul primei cărți, constituie, prin ținuta, acuratețea scrisului, prețuirea valorilor, și de data aceasta, prin „Pe axa timpului", o carte-document, carte a trăirilor cotidiene, redate cu pasiune și talent, cu condeiul unei lăudabile chemări, prin lumea noastră nebună, nebună de azi! Cuvântul scris este, pentru Petru Lechințan, iubire de loc, de Neam și de țară, pe sine dăruindu-se cititorului. Că bine zice, atunci când afirmă: „Stăpânii cărții vor fi cititorii
și timpul!".
