Poporul român este, tot mai intens, ținta celor mai aberante psihoze păgâne proferate, în spațiul public: „Plevușca" PAVEL CORUț (V)
Acest documentar este o replică la trei din cărțile lui Pavel Coruț: „Mântuirea de după marea rătăcire" (I), „Secretele vârstelor de aur"(II), „Arta succesului la români" (III)!
Când se referă la concepțiile sale „supranaturale", Pavel Coruț nu se identifică în ipostaza de ateu (I, pg.23), ci mai degrabă cochetează cu ideea că este un fel de liber-cugetător, adept al paranormalilor (III, pg.104), care, după ce și-a „dezactivat" din gena lui „mistică" dimensiunea de creștin, a „activat-o" pe cea de păgân, idolatru, ca unul ce este de fapt necunoscător al lui Dumnezeu Cel adevărat și unic (Gal. 4, 8), încumetându-se la o aventură de rătăcitor, eretic, blasfemiator și hulitor, cu o credință (falsă) într-o divinitate (falsă)!
Astfel, cu un aer arogant, specific celor căzuți în egolatrie, el își exprimă afinitatea față de o așa-zisă „elită rațională" (I pg.3), formată din niște „creatori morali" (II, pg. 626), cu pretenții uzurpatoare de „soli divini" (I, pg.254)! „Elitei" în cauză, „luminată divin" (I, PG. 21) și „iluminată" (I, pg.27), îi revine misiunea istorică „să spargă sferele întunericului mistico- religios" (I, pg.17) și să lupte „pentru progresul, evoluția și deplina civilizare a Omenirii" (II, pg.693). Ca urmare, spre a reuși să îi păcălească mai ușor pe creduli, membrii „elitei" („singurii" care se pot apropia de modelul ideal de om" - II, pg.332), inventează o „breșă" care să îi despartă pe oameni de Dumnezeu, sugerând că este posibil să ai credință în „divin" și dacă nu faci parte dintr-o religie (de aici și până la ruperea omului de Biserică, cea iubită de Hristos până acolo încât S-a jertfit pe Sf. Cruce, nu mai este decât un pas)!
În scopul antihristic al acțiunii lui, ca să îi deruteze pe neinițiați și mai ușor, „spionul" nostru de serviciu își „asigură" ignoranții de faptul că „siguranța în atotputernicia divină ne întărește personalitatea" (I, pg.23), inoculându-le în conștiințe iluzia că ar fi niște oameni ceva mai speciali, care pot la o adică să vorbească „cu adevărat în numele lui Dumnezeu" (I, pg.125), fără să fie neapărat religioși, însă având „calitatea" de „oameni de știință și reformatori morali" (I, pg.456). Când mai adaugă și că aceștia din urmă sunt … adevărații sfinți (I, pg.456), ajunși la „desăvârșire" prin „știință" (I, pg.21), se înțelege și mai ușor manevra lui diabolică de a fi implementat în societate „cultul rațiunii" în locul credinței, omul în locul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă îndeobște uciderea spirituală a oamenilor cu luciferica amăgire că ei înșiși ar fi niște „dumnezei"! Cum de altfel va pretinde și Antihristul, omul satanizat care va conduce singur întreaga omenire, cu pretenția lui de a i ne închina ca însuși lui Dumnezeu!
