În urmă cu șase decenii, la o vârstă fragedă, după ce am frecventat mai multe instituții de ocrotire a copiilor orfani, eu fiind unul dintre aceștia, am ajuns la Miercurea Nirajului în județul Mureș, pentru că așa era obișnuința, organizarea pe grupe și am avut norocul să nimeresc în grupa unei învățătoare. Aceasta era angajată ca educatoare, deși era absolventă a școlii pedagogice. Ea s-a atașat de elevii din grupă, dar și copiii s-au atașat de ea. Pentru că îi port o deosebită stimă și pentru că la doi ani de la intrarea în grupa ei am aflat că se numește Margareta Simionescu (Toader, actualul nume) și de foarte mulți ani plecând, de la o școală la alta, în cele din urmă a ajuns în județul Dâmbovița, în comuna Slobozia Moară.
De la despărțirea noastră, odată cu trecerea anilor, am început s-o caut pentru a-i mulțumi pentru gestul făcut pe care îl voi reda mai jos. Știam că fosta mea educatoare, pe numele Margareta Simionescu, își are obârșia în satul Bolintineni (comuna Păsăreni) din județul Mureș. Într-un târziu, m-am deplasat în acest sat și am relatat unor oameni de bine scopul vizitei mele în acest sat mureșean. Norocul mi l-a adus la aceeași masă pe un nepot de-al celei de care m-am interesat. Numele lui este Alexandru A. Simionescu, inginer TCM, în vârstă de 55 de ani, de la care am aflat ceea ce am dorit, producându-mi o mare bucurie. Aici am spus și motivul pentru care am insistat ca să găsesc această persoană. După doi ani de la cunoașterea situației mele, ruperea legăturilor de familie cu rudele din București timp de aproape 7-8 ani, educatoarea mea, în anul 1955, prin căutare, a restabilit legăturile noastre de familie, finalul soldându-se cu o întâlnire între mine și fratele meu din București, pe numele său Constantin, care s-a produs chiar la Miercurea Nirajului.
Menționez că în ziua când am intrat în posesia adresei și a numărului de telefon al persoanei sus amintite, am pus mâna pe telefon și am sunat. Aceasta a fost surpriza că, după aproape șase decenii, un fost elev s-o caute. Discuția a fost una cât se poate de frumoasă și de lungă, iar faptul că numitul Alexandru A. Simionescu mi-a furnizat importantele date îi sunt recunoscător.
Așadar, după aproape șase decenii, fostul elev și-a găsit fosta educatoare.
