Bogat și neliniștit

Dacă vezi că cineva devine bogat fără s-o merite, nu-l ferici, nu-l invidia, nu te îndoi de sfânta pronie, nu crede că în lumea aceasta se petrece ceva întâmplător și fără scop.

A fost odată un cizmar nevoiaș, care era mereu vesel. Părea așa de fericit, încât de dimineață până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulți copii la fereastra casei sale și-l ascultau cu atenție. Uneori se adunau și păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un om bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu își număra galbenii. Abia spre dimineață se ducea la culcare. Ziua, însă, nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând.

Într-o zi îi veni o idee, un gând îi șopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el și, spre marea lui surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâția galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenție la el. Erau așa de mulți, încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar și acolo se gândea la ei și nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineață se sculă și luă galbenii și-i duse în cotețul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulțumit și, după un anumit timp, săpă o groapă și îngropă punga cu galbeni în pământ. Știindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea și nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniștit, palid și frământat de gânduri. Nici păsărelele și nici copiii nu mai veneau să-l viziteze. Așadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?

Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni și-i duse înapoi bogatului.

-Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit și nici prietenii mei nu mai vor să știe nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară.

Din acea clipă, fericirea intră din nou în casa cizmarului.

(Apărut la Editura Nico, volumul „Mi-a bătut Domnul la poartă" se găsește la Catedrala Mare)

 

Lasă un comentariu