Lumea în care trăim

Marea majoritate a oamenilor, împovărată de credite, uită de ce trăiește, uită cum arată o zi de toamnă, uită să stea pe o bancă, pe un munte, o zi întreagă și să nu facă nimic altceva decât să se gândească. La ce? La orice în afară de contracte, de facturi, de credite, de amânare, de impozite, de taxe, de nevasta prietenului, de cum să-ți bagi părinții și socrii mai repede în groapă ca să moștenești cât mai mult, pentru ca mai apoi să le iei cu succes locurile, și multe altele.

Am citit despre un cetățean care mulțumea unei bănci pentru vila de lux și mașina frumoasă, cumpărate pe datorie. Totul pe datorie. A uitat, sărmanul de el, să trăiască sănătos, să muncească sănătos, să îmbătrânească frumos și să moară cu demnitate, fiindcă moartea nu e frumoasă deloc. În acest sens, vă propun spre meditare următoarea poveste:

Se povestește că era noapte și Ițic se foia în pat, neputând să adoarmă. Soția sa, Rachela, îl întrebă nervoasă:

- Ce faci dragă Ițic, nu poți să dormi?

- Ce să fac Rachela dragă, am o datorie mare de bani către vecinul nostru Ștrul; a venit criza și nu am cum să-i dau înapoi. Ce să mă fac?

- Stai că rezolv eu problema, îi răspunde Rachela. Și iese aceasta la geam și strigă cât poate către casa vecină, unde stătea Ștrul. Iese acesta buimac de somn la fereastră și întreabă nervos:

- Ce-i femeie, ce ai de scoli oamenii noaptea?

- Ascultă, trebuia să-ți dea Ițic niște bani?

- Da, da, de ce?

- Ei bine, să știi că nu are niciun ban și nu ți-i poate da înapoi!

Apoi se întoarce spre Ițic și îi spune:

- Acum poți să te culci, că nu mai doarme el!

Lasă un comentariu