Privesc cu ochii minții imaginile pictate în ulei și acril pe pânză de plasticiana Fábián-Bárbuly Margit și am în față întregul Univers al creației acestei inegalabile în felul ei născocitoare de frumuseți. Adevărate simfonii picturale, tablourile distinsei doamne mi le asociez ca un basm cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, săvârșitori de fapte bune și îndrăznețe. Îndrăzneață s-a dovedit a fi draga noastră prietenă atunci când au încercat-o primii fiori ai pasiunii pentru artă, îndrăzneală cultivată apoi prin studiu. Jocul de-a desenatul a rămas așa, ca o efemeră trecere de la reprezentări mai mult sau mai puțin grafice, la adevăratul travaliu al creației artistice în sine.
Studiile liceale de specialitate i-au deschis drumul spre o altfel de artă, cu rostul și importanța ei subsumată esteticului, de data acesta ... comercial. Vitrinier-decorator a fost Margit până la apusul unei îndeletniciri ce și-a probat-o prin eleganță, rafinament, prin măiestrie în acel dintâi meșteșug.
Zorile priceperii, iscusinței sale s-au ivit în urmă cu circa douăzeci de ani, însușiri pe care a început a le proba în alt mod, într-o mare familie de creatori, aceea a Asociației Artiștilor Plastici Mureș. Un cu tot altul teren de manifestare a pasiunii, a talentului, care, cu grijă, i-au fost cultivate de mentorul Asociației, profesorul, pictorul profesionist, muzeograful expert Vasile Mureșan.
A exersat, a perseverat și Fábián-Bárbuly Margit a devenit ceea ce este astăzi, o voce aparte în peisajul artei mureșene. Margit nu a renăscut din propria-i cenușă, precum pasărea Phoenix. Nici vorbă de așa ceva. În timp, ea și-a cultivat, și-a perfecționat modalitatea de lucru, de abordare plastică și stilistică.
Da, și stilistică. Fábián-Bárbuly Margit, pur și simplu, este o stilistă prin exprimare, limbaj, construcție. Cine n-a rămas uimit de plăcere privindu-i tablourile, toate de o extraordinară stilistică, cromatică, ca personal și unic mod de abordare, de interpretare.
Multă-multă liniște sufletească se degajă din fiecare lucrare a plasticienei, precum și o muzicalitate ce te ostoiește, ca de pildă Sonata lunii ori Vltava lui Smetana. Incantații ale culorii și ale muzicii culorii în tablourile lui Margit. Și am să nominalizez câteva, nu pe alese, ci „găsite" la întâmplare: „Îmbrățișare", cu extraordinarul lui mesaj; „Stejar bătrân", dezgolit de frunzele verzi cărora el le-a dat viață; „Renașterea"; „Gândurile toamnei"; „Pomul vieții"; „Frământări în vis" sau „Pasărea Phoenix". Voluptate, explozie în coloristica plasticienei, dar și mult calm, liniște. Simfonia formelor, a culorii pe care le interpretează ca un virtuoz al arcușului, într-o notă de seriozitate, în primul rând pentru satisfacție proprie, și apoi pentru Măria Sa Privitorul, iubitorul de artă. Un pod de flori a construit Margit pentru arta sa; reprezentări surprinzătoare și frumoase este suma sumorum creației acestei doamne ce ne cucerește prin seriozitate, printr-o prezență plăcută și, uneori, prin tăcerea ei care spune multe. Fábián-Bárbuly Margit este printre noi mereu în primăvara creației. Fie ca aceasta să dăinuie peste timp, în primul rând pentru ea, dar și pentru toți ce-i stau de-a dreapta! Și pentru Margit se întâmplă în fiecare zi o minune: răsare soarele! Soarele creației și pasiunii pentru minunata simfonie a culorii!
