Se va reforma, vreodată, UDMR?...

… Sau, altfel spus, se va transforma, oficial, în partid politic, câtă vreme, cu politica lui… „nici în car, nici în căruţă", suge ca mielul la două oi, iar - în parteneriat cu nişte lideri români slabi, fără demnitate şi simţ patriotic - îşi fac, aproape nestingheriţi, mendrele?

Unii analişti cred, ca şi noi, de altfel, că doar viaţa le va impune liderilor UDMR o schimbare de… macaz, aşa încât un răspuns cu „Da" sau „Nu" este, deocamdată, riscant. Argumente. Iată doar câteva. Din ce am constatat după ultimul Congres al Uniunii - când la conducere a fost ales „omul lui Marko Bela", Kelemen Hunor -, în politica UDMR nu s-a produs nicio schimbare. Poate a „câştigat" ceva în plus la capitolul „îndârjirii" cu care îşi apără interesele, profitând, desigur, şi de faptul că s-au aflat mereu la guvernare. Dar şi pentru că avem (am avut) politicieni români de slabă factură, fără… coloană vertebrală. Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul apariţiei Partidului Civic Maghiar, apoi, aşa-zisului Partid Popular al Maghiarilor din Transilvania al lui Tõkés László (în prezent, europarlamentar ales pe listele FIDESZ - Ungaria), poziţia UDMR - de nici în car, nici în căruţă - nu le dă bătăi de cap udemeriştilor. Chiar dacă nu recunosc, formal. Între UDMR şi celelalte două formaţiuni maghiare s-a declanşat - neoficial, desigur - o adevărată competiţie, pentru a-şi impune fantasmele autonomiste şi acapararea electoratului.

Revenind, însă, la întrebarea de la început, conştienţi de faptul că UDMR trebuie, la un moment dat, să se reformeze - şi pentru a atenua nemulţumirile din cadrul maghiarimii -, liderii UDMR iau în calcul (ca o variantă de lucru!) şi transformarea UDMR în partid politic. La un moment dat, Iuliu Winkler, europarlamentar, declara că transformarea UDMR într-un partid politic poate fi o opţiune de perspectivă.

El afirma, la vremea respectivă, că vede două direcţii principale către care trebuie să se îndrepte UDMR. „Este vorba - declara el - de intensificarea rolului pe care tinerii îl au în UDMR. Rând pe rând, generaţiile de tineri îşi asumă responsabilităţi, atât în sectorul civic şi comunitar, cât şi politic. Apoi, o altă direcţie spre care trebuie să se îndrepte UDMR este deschiderea, nu doar declarativă, dar şi practică, către societatea civică maghiară". Concluzia lui? „Transformarea UDMR în partid politic este o chestiune care se poate realiza, dar nu acum".

Ce spune Marko Bela (ideologul „din umbră" al Uniunii)? „Nu vom transforma, formal, UDMR în partid politic!"

„Eu însumi - declara Marko Bela la o conferinţă de presă la Târgu-Mureş - am ridicat această problemă (anume, dacă UDMR se va transforma în partid politic n.n.) şi am iniţiat discuţii în acest sens. Cei care au abordat, însă, până acum, acest subiect - preciza el - au vizat o singură latură: creşterea disciplinei, tragerea la răspundere a celor care comit greşeli, eludând un lucru esenţial - spectrul doctrinar polivalent al UDMR. Or, din acest punct de vedere, eu n-aş fi de acord ca, numai de dragul de a se numi partid politic, UDMR să nu mai fie ceea ce este astăzi: o organizaţie reprezentativă a maghiarilor din România, în care să-şi găsească loc, sub aceeaşi cupolă, toate curentele şi orientările politice".

Dincolo, însă, de faptul că actualul statut al Uniunii (de nici partid, nici organizaţie) le convine de minune udemeriştilor - ei profitând, financiar, de ambele statute (precum mielul care suge la două oi), suntem curioşi să ştim dacă Marko Bela îşi mai susţine azi, în 2015, poziţia exprimată, după apariţia altor două partide maghiare - PCM şi, mai ales, PPMT al lui Tõkés László?!

Până una-alta…Secuii, arma politică nr. 1, ţinta prioritară!

Deşi nu a declarat explicit (tot la o conferinţă de presă), conştient de faptul că, fără sprijinul secuilor (câţi or fi ei!), UDMR este „ceva care există, dar lipseşte cu desăvârşire", Marko Bela enumera, la vremea respectivă, câteva din acţiunile pe care Uniunea le preconiza în Secuime, printre care: 1) Iniţierea de consultări cu societatea civilă; 2) Întâlniri cu primarii maghiari şi reprezentanţii din administraţiile locale din Secuime (Covasna, Harghita şi… Mureş); 3) Adunări Generale ale Secuilor; 4) Reuniuni festive, la care Uniunea îi invită pe toţi cei care „simt ungureşte". Sigur, unele acţiuni au avut loc, altele s-au permanentizat.

O întrebare: cum rămâne cu sintagma „Uniunea este singurul reprezentant al maghiarilor din Ardeal" sau „UDMR apără interesele maghiarilor din România", după apariţia celor două partide menţionate? Interesele căror maghiari le-au apărat până acum? Ale tuturor maghiarilor, sau doar ale liderilor Uniunii şi ale celor, nu puţini la număr, din preajma lor, numiţi în funcţii bine plătite, doar pe criterii etnice şi de apartenenţă la UDMR?!

În realitate, acţiunile UDMR (inclusiv cele de ordin propagandistic) au vizat - o spunem nu noi, ci maghiarii „de rând" -, în primul rând, intetresele proprii, sub masca aşa-zisei lupte pentru apărarea „intereselor maghiarimii", ale „reprezentării unice" ale intereselor lor, pedalând vârtos „pedala autonomiei". De ce? Ca să-l facă pe ungur, secui (ce-o fi el!) să „uite" de necazurile zilnice; să-l „ungă la suflet". Numai că maghiarii de rând nu-şi pot explica cum de, pe măsură ce ei sărăcesc, liderii lor se îmbogăţesc, unii intrând chiar în celebrul Top 300-500 al bogaţilor României.

De aceea (şi încă din multe alte considerente), UDMR - spun analiştii - va trebui, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, să se reformeze, să se adapteze la noile realităţi. În plus, nu trebuie omis nici faptul că, în perspectiva alegerilor din 2016 (şi nu numai), abia de acum înainte, lupta dintre UDMR şi celelalte două formaţiuni pentru electoratul maghiar va fi una pe viaţă şi pe moarte! Asta-i clar. Aşa a apărut, în ultima perioadă, şi „preocuparea" pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc". Profitând, desigur, şi de toleranţa (îngăduinţa) incredibilă a partidelor româneşti şi ale celor din USD, în primul rând!

Aşa a apărut, de asemenea, şi preocuparea „vizionarilor" UDMR despre regiunile de dezvoltare, Kelemen Hunor, făcând unele presiuni şi pentru revizuirea Constituţiei României.

Da, actualul preşedinte al UDMR, Kelemen Hunor, susţine necesitatea amendării Constituţiei, nimic nou! Dar, cum: „Să dăm un răspuns ce fel de republică vrem: parlamentară, semiprezidenţială sau prezidenţială" - spune el - după care insistă pe ceea ce „doare" UDMR: „Trebuie luate decizii privind reforma administrativ-teritorială, UDMR susţinând că regiunile care ar urma să fie înfiinţate nu trebuie să afecteze actualele judeţe. Vom insista ca regiunile istorice să facă parte din aceeaşi regiune de dezvoltare", spune Hunor, adăugând: „o doleanţă a UDMR este recunoaşterea limbii maghiare în legea fundamentală".

…De altfel, solicitările UDMR, făcute azi, prin Kelemen Hunor, sunt - faţă de cele de ieri, ale lui Marko Bela - un fel de „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie". Nici că se putea altfel, câtă vreme Hunor este urmaşul lui Bela, sau, cum spunea Tökes Laszló: „Când îl priveşti pe Kelemen Hunor, îl vezi pe Marko Bela."

Or, aşa stând lucrurile, sunt slabe speranţe ca, în 2015, să consemnăm aşa-zisa „reformare a UDMR". Dar, cine ştie…

Lasă un comentariu