Greşelile trecutului (dar şi ale prezentului), „reparate" după zicala…
Făcând haz de necaz, aşa „suna" pe vremuri, o zicală populară, într-una din localităţile judeţului, când era vorba de a se distribui, echitabil bunurile (unele dintre ele) între membrii comunităţii.
Or, extrapolând lucrurile la scara întregii ţări, cam în acest mod încearcă şi actualii guvernanţi să „repare" greşelile trecutului, prin ordonanţe de urgenţă, menite - spun ei - să elimine efectele tăierilor din veniturile unor categorii sociale, de pe vremea Guvernului Boc (PDL) şi nu numai. Sigur, aşa-zisele „reparatii” sunt binevenite – mai ales, când se fac nu doar în campaniile electorale! – dar cetătenii aşteaptă de la Guvern (guverne, în general) nu doar măsuri „de moment”, ci de perspectivă, care, prin prisma celor „100 de solutii”, incluse în lozinca „România corectă, România socială” – cu care PSD a venit la guvernare – să relanseze, cu adevărat, economia. Altfel, când iei de la unii şi dai la altii, îi sărăceşti, de fapt, pe toti. Nu includem aici baronii locali (şi nu numai) care, pe fondul sărăcirii populatiei, au făcut (fac şi acum) averi de milioane de euro! Cum? Prin jaf. Bunăoară, Ancheta procurorilor DNA în cazul „Jaf în codrii României” – doar o dovadă în acest sens – dezvăluie că printul Gheorghe Paltin-Sturdza a apelat, în 2013, la două grupuri politice diferite, PSD şi PNL, pentru sprijin în punerea în posesie a (atentie!) 43.227 hectare de pădure. Iar, dacă luăm în calcul informatiile agentiilor de presă, potrivit cărora, în dosarul „Jaf în codrii României”, a fost pus sub acuzare până şi fostul ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu, avem imaginea dimensiunii jafului, în care sunt implicati şi politicieni, alături de magistrati, înalti functionari şi parlamentari.
Dincolo, aşadar, de această paranteză, orice om de bună credintă observă cu ochiul liber că, pentru ca, în societate, să existe o minimă echitate, câteva lucruri n-ar trebui, deloc, omise. Şi anume că… 1) Lipsa locurilor de muncă este extrem de grav resimtită în păturile largi, cu stare materială precară ale populatiei, dar şi că poti avea loc de muncă, dacă nu poti trăi decent din salariul primit; 2) Întreprinzătorii români sunt sufocati de lipsa de credite şi de reglementări fiscale; 3) Din 2010 încoace familiile din România au fost obligate să reducă permanent cheltuielile pentru a face fată datoriilor sau pur şi simplu pentru a supravietui. Factura la curent este, bunăoară, o povară grea pentru o treime dintre români. Pretul energiei electrice pentru românii cu venituri reduse creşte, semestrial, însă Guvernul nu a actualizat legislatia pentru sustinerea acestora. În lipsa noilor prevederi, consumatorii vulnerabili nu-şi vor mai putea plăti facturile. În plus, linia esentială de guvernare a USD a rămas aceeaşi, adică obedienta absolută fată de programele, de acordurile cu FMI.
Dar ceea ce nu s-a schimbat deloc (în bine, nu în rău) sub guvernarea USD (la care, un timp, a pus umărul şi UDMR) este, cum spuneam mai sus, flagelul coruptiei. S-a demonstrat, încă o dată, că unde-I puterea, acolo-i (şi) coruptia. Barometrul Global al Coruptiei 2013 (pe 2014, n-au fost încă publicate datele), publicat de Tranparency International, arată că România este (a rămas ca şi în 2012) singura tară din UE care identifică Parlamentul drept cea mai coruptă institutie, Legislativul fiind urmat în clasamentul românilor de partidele politice şi Justitie.
Astfel, o treime (33%) dintre românii incluşi în cercetarea sociologică consideră Parlamentul ca fiind zona cea mai coruptă, în timp ce 17% au indicat partidele politice, 18% justitia, iar 4% presa.
Dar cel mai îngrijorător lucru – ce se petrece acum, sub guvernarea USD, este, repetăm, sărăcia şi, pe cale de consecintă, că peste 35% dintre români vor să emigreze. Deşi vreo 3 milioane de români se află deja plecati (definitiv ori temporar) în străinătate! Un studiu realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenti din şapte tări relevă, în ce ne priveşte, că peste 35% dintre românii din mediul urban vor să se mute definitiv în altă tară. Incredibil! După cum a declarat Daniel Enescu, managing partener Daedalus Millward Brown, „sărăcia este de departe cel mai important factor care generează intentia de a emigra.” Oricare ar fi explicatia, românii ocupă locul al doilea într-un clasament alcătuit din şapte tări din regiune, în ceea ce priveşte dorinta de a se muta într-o altă tară, scrie Mediafax.
Oare despre ce „Românie corectă, Românie socială” – lozinca PSD – mai poate fi vorba, câtă vreme peste 35% dintre concetătenii noştri vor să se mute definitiv în altă tară? Este o întrebare la care Guvernul Ponta (altfel, şi preşedinte al PSD) nu a dat, încă, un răspuns şi, probabil, nici nu are de gând să o facă!
… În schimb, în plină perioadă a veştilor proaste (dosarele Microsoft-EADS, mafia retrocedărilor, cu ramificatiile ei spre mafia lemnului, condamnările din ultima vreme ş.a.), Guvernul dă asigurări şi livrează cifre cum că lucrurile merg bine. Dovezile ar fi TVA mai multă încasată la buget, impozitele pe venit colectate şi exporturile în creştere etc.
Dar înmultirea insolventelor? Dar şomajul în creştere? Bilantul social? Favorabil, dar cel economic, dezastruos. De ce? Din 8,2 milioane de salariati în 1990 mai avem doar în jur de 4,3 milioane, iar numărul pensionarilor s-a dublat, de la 2,5 milioane acum 23-24 de ani.
Faptul că nici în 2015 nu putem vorbi – aşa cum a făcut-o PSD – de „România corectă, Româniă socială”, ne spune şi un sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, citat de Agerpres. Azi, peste 60% din locuitorii României sustin că veniturile personale le-au scăzut în 2014, în timp ce 27% consideră că acestea au rămas la acelaşi nivel. Cât despre viitor, doar 45% dintre respondentii studiului au afirmat că sunt optimişti, iar 17% s-au declarat pesimişti.
Sigur este un lucru: justitia şi lupta anticoruptie functionează la turatii fără precedent şi cu un curaj fantastic; că tăvălugul judiciar merge înainte. Că pune la pământ cu precădere oficiali din careul Puterii şi din anturajul proxim al acesteia. Ceea ce nu e deloc rău. Dimpotrivă… Doar aşa, treptat, vom putea vorbi de echitate, de „repararea” greşelilor trecutului.
