Iubirea în acțiune

Jurnalistul și preotul George C. ne povestește despre o soție care a intrat în biroul lui, plină ochi de ură împotriva soțului ei.

- Nu numai că vreau să mă descotorosesc de el, dar vreau și satisfacție. Înainte de a divorța, vreau să îi întorc tot răul pe care mi l-a făcut!

Și preotul i-a sugerat planul cel mai ingenios cu putință:

- Mergeți acasă și purtați-vă ca și cum l-ați iubi. Spuneți-i cât de mult înseamnă pentru dumneavoastră. Lăudați-l pentru fiecare trăsătură pozitivă. Mergeți până acolo încât să vă arătați bună, atentă, generoasă peste măsură. Nu faceți nici o economie în eforturile dumneavoastră de a-i face pe plac. Faceți-l să creadă că îl iubiți. Și când l-ați convins de dragostea dumneavoastră veșnică, detonați bomba. Spuneți-i că divorțați. Asta o să-l usture cât să țină minte toată viața.

Cu răzbunarea sticlindu-i în ochi, femeia a zâmbit sardonic:

- Splendid! Splendid! O, ce surpriză o să mai aibă!

Imediat a trecut la fapte. Timp de două luni și-a potopit soțul cu dovezi de iubire, bunătate, considerație, comuniune. Revenind în biroul preotului, acesta a întâmpinat-o cu vorbele:

- Ei bine, sunteți gata să inițiați procedurile de divorț?

- Divorț? Acum când mi-am dat seama cât de mult îl iubesc? Niciodată! Nici în ruptul capului!

Propriile acțiuni i-au schimbat sentimentele. Acțiunea a generat emoția. Capacitatea de a iubi este alimentată nu atât de mult de promisiunile fierbinți, cât de acțiunile repetate.

Din volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la editura „NICO"

Lasă un comentariu