Ne întrebăm, adeseori, de ce într-o serie de țări (inclusiv din Europa de Est) economia crește, condițiile de viață, așișderea, iar în România, nu, sau într-un ritm foarte lent? „Pentru că tot ce s-a promis nu s-a făcut - apreciază analiștii economici. Pentru că - spun ei - totul se face după ureche, din bucățele, și nu pe baza unor studii". Și cum s-au manifestat și „gafe de comunicare" cu populația, unii au comparat dialogul cu românii cu „transparența unui chilot de nailon".
În realitate, cu puțin efort și inteligență politică și managerială, țara s-ar putea redresa. Ca și în SUA, Franța, Anglia, Germania și alte țări, unde prioritatea nr. 1 a guvernanților, a tuturor politicienilor (fie ei la Putere sau în Opoziție) a fost, după ieșirea din criză, creșterea economică. Cu puțină preocupare, dar și cu sentimentul că faci politică în interesul țării, și nu doar în cel personal, și la noi creșterea economică poate fi, nu doar declarativ, realizată. Reprezentanții Societății Academice Române au pronosticat, de altfel, că este foarte posibil ca țara noastră să aibă o creștere bugetară substanțială în acest an, 2015, dacă se aplică reforme adevărate. Într-un cuvânt, dacă se lucrează aplicat și serios, iar nu... la întâmplare. Conform analiștilor, cu puțin noroc, PIB-ul ar putea avea până la sfârșitul anului o creștere binefăcătoare de aproape 3%.
Iar, dacă lucrurile merg bine în domeniul economic, leul s-ar întări în raport cu euro, iar noi am scoate din buzunar doar cu ceva peste 4 lei pentru un euro. Cu o condiție: mai multă muncă a guvernanților. Așa prevăd viitorul apropiat experții consultați de Societatea Academică Română (SAR) pentru întocmirea „Raportului anual de analiză și prognoză."
Cu atât mai mult se impune la noi responsabilizarea clasei politice cu cât partea negativă în cazul României este că, față de alte țări, rămânem cu probleme cronice de dinainte de criză. Probleme ce s-au acumulat, practic, în toți cei 24-25 de ani de la Revoluție. De aceea, specialiștii avansează și soluții. Una dintre propuneri se referă la regândirea calendarului care s-a intensificat și care face ca, din următorii zece ani, cinci să fie „ocupați" cu organizarea de alegeri locale, europene sau prezidențiale. O descentralizare corectă, lărgirea bazei de impozitare și o mai bună comunicare din partea guvernanților au fost alte propuneri ale specialiștilor pentru o Românie mai „sănătoasă". Acestea, cât și alte măsuri, s-ar impune cu atât mai mult cu cât - așa cum sublinia și regretatul poet Adrian Păunescu (și nu numai el) - „Această țară n-a mai trăit reforme adevărate de decenii și secole".
Acum, mai mult ca oricând, trebuie să punem punct situațiilor în care s-au construit patruzeci de kilometri de autostradă în cinci ani, când s-au golit spitalele de doctori, dar și la mimarea acțiunii politice, la încercarea de a o omorî din fașă orice alternativă. Căci - raportându-ne din nou la Occident - dacă francezii, bunăoară, au avut (și au) de ales între stânga și dreapta, sistemul nostru încearcă să confiște și acest drept și să transforme votul într-un soi de tenis de perete. Ideologia dominantă astăzi în România nu e „dreapta", nici „stânga", ci cameleonismul, adaptarea parșivă, oportunismul (trecerea dintr-o barcă în alta) teoretizat doct și cinic.
Și, peste toate, am mai putea învăța ceva de la alții. Pentru că - s-a văzut și demonstrat – nu poți avea încredere în dominația oamenilor, în alte părți soluția a fost să se construiască totul pe dominația legilor. La noi e, încă, invers, într-un lanț infinit de ierarhii și inegalități. Din păcate…
