O subliniere se impune din capul locului: exodul tinerilor cu diplome (a specialiștilor - medicilor, inginerilor etc.) este un fapt ce nu poate fi trecut cu vederea. Așa cum nu poate fi neglijat nici faptul că mulți dintre cei care, la un moment dat, au ales calea exilului, s-ar întoarce în țară, dacă ar găsi un loc de muncă, cât de cât acceptabil. Că este așa o denotă și faptul că, recent, în disperare de cauză, un tânăr mureșean (cu o meserie bună la bază) - care cu câțiva ani în urmă, plecase (ca atâția alții) în străinătate - întrebat, într-un concediu, când venise să-și vadă părinții, rudele, prietenii „de ce nu se întoarce definitiv în țară"?, el a răspuns fără ezitare: „M-aș întoarce acasă, dar ce să fac aici, unde o să lucrez?" este un răspuns auzit din gura multor altor tineri, dar și mai vârstnici plecați… afară!
Întrebarea este: guvernanții noștri (de azi, de ieri și de… alaltăieri) nu cunosc acest fenomen? Evident că-l știu. Ca dovadă, la un moment dat, la Palatul Victoria (nici nu mai contează partidul, partidele aflate la putere) se adoptase un Plan de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate, din perspectiva reîntregirii familiei, diminuării efectelor negative asupra copiilor rămași în țară în grija rudelor, precum și din punct de vedere demografic. Nobilă misiune, în care scop Guvernul a reglementat un sistem de stimulare a revenirii și reintegrării profesionale a cetățenilor români în țară, prin acordarea de facilități pentru dezvoltarea unor afaceri pe cont propriu, generatoare de locuri de muncă, inclusiv prin consiliere privind modul de accesare a fondurilor europene, ce trebuia, desigur, salutată.
Ce s-a întâmplat? S-au găsit, probabil, câțiva care au dat greș, să revină în țară, dar, per ansamblu, rezultatul a fost - spun specialiștii - insignifiant. De ce? Pentru că problema nu a fost la angajați, ci la angajatori. Până când firmele (companiile) românești nu vor ajunge să fie profitabile, să se dezvolte, problema de pe piața muncii (existentă, încă) nu se va rezolva. Una din cauzele pentru care „nu se va rezolva" este - spun specialiștii în economie - fiscalitatea înaltă, mai ales asupra forței de muncă. Costurile, crescând, au îndreptat companiile spre faliment. România ocupă locul al doilea în UE în topul privind creșterea costurilor cu forța de muncă. Mai mult. Potrivit Băncii Mondiale, companiile locale se confruntă cu niște costuri foarte ridicate la angajarea forței de muncă, România ocupând locul 13 într-un top care cuprinde 175 de state. Conform sursei citate, pentru fiecare angajat, compania trebuie să cheltuiască, lunar, încă o treime din salariu (33%), constând în contribuții obligatorii către stat și alte taxe asociate angajării, ceea ce ne plasează între statele cu cea mai ridicată fiscalitate pe forța de muncă din lume.
Concluzionând, asta-i, deci, una dintre cauzele exodului tinerilor (și nu numai) cu diplome, înalt calificați, a meseriașilor etc. în străinătate. Or, a neglija această realitate, echivalează cu a nu dori, din start (oricare Guvern ar fi!), să rezolvi o problemă gravă. De care se vorbește, câteodată, doar în… campaniile electorale!
Mare păcat…
