86 DE ANI DE TEATRU RADIOFONIC

Anul acesta, la data de 18 februarie, se împlinesc 86 de ani de la prima transmisie de teatru radiofonic. Evenimentul a avut loc în anul 1929 la Radiodifuziunea Română și a prezentat publicului ascultător piesa într-un act „Ce știe satul?" de V. Al. Jean, în inter-pretarea actorilor Maria Filotti, Ronald Bulfinski și Victoria Mierlescu, toți trei actori ai Teatrului Național. Primele spectacole de teatru radiofonic au fost oferite publicului ascultător de către Radio Paris. Cu toate acestea, românii nu au întârziat nici ei în a-i răsfăța pe iubitorii de teatru, încununând în mod fericit drumul radiofoniei românești, deschis în anul 1908 la Constanța de către Serviciul Maritim Român. În anul 1927 a luat ființă Societatea de Difuziune Radiotelefonică și România, care, a reușit să ofere, în data de 18 februarie 1929, o piesă care se baza pe ideea că, de când lumea, soțul află ultimul ceea ce satul știe

deja de mult. Piesa a fost susținută de o simplă conversație, dar a obținut facil atenția ascultătorilor datorită atmosferei de bună dispoziție și subtilităților redate cu artă de cei trei protagoniști. Comedia prezentată a fost scrisă în anul 1912, iar potrivit criticilor vremii a fost, probabil, una dintre cele mai bune comedii într-un act, din literatura noastră.

La început, spectacolele Teatrului Radiofonic se transmiteau din studioul modest pe care Difuziunea Radiotelefonică (titulatura Radiodifuziunii Române de atunci) îl deținea în str. General Berthelot și pe care îl împărțea cu Orchestra Radio. Zgomotele se realizau în studio, prin imitarea fenomenelor naturii în mod rudimentar. Astfel, în 1930, zgomotul unui motor de uzină era realizat prin frecarea ritmică a unui făraș de o măturică; aeroplanul în mers era realizat cu ajutorul unui ventilator pornit a cărui elice lovea un cartonaș; tunetul era realizat cu ajutorul unei plăci de zinc tremurată prelung; trăsnetul era realizat prin plesnirea a 2 tipsii de alamă; zgomotele păsărilor și animalelor erau imitate de oameni. Mai târziu, teatrul radiofonic a îmbrățișat tehnica discurilor cu zgomote, iar în cele din urmă, au fost create studiouri de înregistrări, pentru a înregistra zgomotul odată cu celelalte sonorizări. Dacă ar fi să amintim câteva dintre proiectele originale și îndrăznețe ale teatrului radiofonic românesc, în decursul carierei sale de 86 de ani, nu trebuie să uităm piesa „Un tramvai numit dorință", a cărei acțiune se petrecea într-un tramvai care circula prin oraș, și „Ne auzim la Majestic", piesa rezultată în urma unui parteneriat îndelungat cu hotelul în care actorii și iubitorii de teatru se întâlneau pentru a comenta prestațiile din cadrul pieselor de teatru radiofonic.

Fonoteca de aur păstrează multe dintre piesele care au încântat auditorii generații la rândul și, în ziua în care omagiem teatrul radiofonic românesc, ne putem bucura, ascultând glasurile dragi ale unor mari actori, jucând în piese care au făcut istorie la vremea lor. Pentru aceasta, nu trebuie decât să apelați la câteva surse de aur, colecții de piese de teatru radiofonic adunate pe net, la care puteți aplica și un criteriu de selectare, după gen, actori sau autori, printre care: teatrale.blogspot.com, eteatru.ro (cu extensie online a Teatrului Radiofonic de la Radio Romania) sau trilulilu.ro. Audiție plăcută!

Lasă un comentariu