Pastel de toamnă dulce-amăruie,
Frunze-arămii se scutură alin,
Îngemănați plâng sâmburii-n gutuie,
Mustu-n butoi dospește-n strop de vin.
Troița veche de pe ulicioară
Stă-nfiptă-n veșnicia ei de lut,
Suflete blânde tainic o-nconjoară,
Veghează din celestul absolut.
Dorul de aripi dragi, demult plecate,
Mă răscolește nemilos, profund,
Roua pe miriști, bob cu bob desparte,
Iarbă gălbuie, cândva-n verde-crud.
Iremediabil, anii din clepsidră
Se scurg constant cu-al trecerii vălug,
Nu se întorc, în a tăcerii hidră
Se arde clipa pe al vremii rug.
Suntem doar frunze pe poteca vieții,
E drumul providență, dar abstrus,
Clorofilăm din zorii dimineții,
Spre a cădea-n autumnal apus.
Hai să zâmbim! Florar nu e departe!
Vom înfrunzi-n vernale feerii,
Păși-vom luzi în viață, dinspre moarte,
Uitând de ale toamnei elegii.
Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România)
