Poporul român este, tot mai intens, ținta celor mai aberante psihoze păgâne proferate în spațiul public: „Plevușca"
PAVEL CORUȚ (XXI)
Acest documentar este o replică la trei din cărțile lui Pavel Coruț: „Mântuirea de după marea rătăcire" (I), „Secretele vârstelor de aur"(II), „Arta succesului la români" (III)!
Spre bucuria noastră, a românilor, nenumărate „faruri" din clasa socială intelectuală au împlinit, de-a lungul vremii, voința divină de a ne călăuzi ca neam la credința în viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. Inclusiv astăzi, ca o confirmare a faptului că seva gândirii sănătoase românești excelează comparativ cu a altor neamuri, elita tăcută și anonimă a României a înțeles că nimic nu este mai important decât cunoașterea lui Hristos, prin Duhul Sfânt, în Biserica Sa. Împotriva credinței lor, a celor cu „diplome de studii superioare" (I, pg.460), Pavel Coruț își revarsă tot disprețul și, considerând că nu au „nici o scuză pentru infantilism, iraționalitate și religiozitate" (I, pg.5), îi numește cu nerușinare drept „trădători pseudo-intelectuali" (I, pg.460), „infantili în gândire" (I, pg.468) - niște oameni „periculoși" (I, pg.472) care „fabrică și răspândesc cele mai aberante probe" (I, pg.473) etc. Printr-o astfel de viziune îngustă, P.C. își arată neputința rațiunii de a admite că pe lume mai sunt și oameni care gândesc altfel decât el, în speță creștinii, care își mărturisesc credința, nu o justifică… Iar pentru această mărturisire în libertate a credinței noastre naționale, împotriva unui sistem securistic pe care l-a apărat instituțional P.C., și-au dat viața atâția martiri în Revoluția din Decembrie 1989. O parte dintre ei au fost uciși în timp ce scandau „Există Dumnezeu!" și „Dumnezeu e cu noi!", purtând în inimile lor nădejdea că prin credință România va deveni o țară frumoasă și demnă, unde dreptul la o opinie să nu se mai constituie într-un delict - suntem nicidecum, cum deformat înțelege P.C., „o națiune … imbecilizată" (I, pg.376)!
Dar P.C. nu este „supărat" doar pe idealurile revoluționarilor! Este „supărat" și pe intelectualii creștini, numindu-i „exaltați… în sălbăticia religiei": „O profesoară de biologie intoxicată mistic a elaborat un manual de biologie creaționistă… și a încercat să o impună în programa școlară din țara noastră. Fiecare celulă din organismul meu strigă după Dumnezeu, afirma exaltata mistică (…) Genele respectivei bioloage strigau după sălbăticia religiei, cu care fusese intoxicată prin creierele strămoșilor" (I, pg.11)! Caracterizarea pe care exaltatul „luminat" al lui Lucifer o face mai sus „dovedește", stimați cititori, că a fi om de știință și creștin este echivalent cu o „exaltare în sălbăticie"! Dintr-o astfel de perspectivă eronată, înseamnă că și chimistul și bacteriologul francez Louis Pasteur (1822-1895) „dovedea" „exaltare religioasă" când spunea: „Sunt atâtea specii, câte a făcut Dumnezeu. Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mai adânc mă cuprinde o uimire evlavioasă față de lucrurile Creatorului" … Și mai sunt încă atâția psihologi și geneticieni, din două domenii invocate atât de tendențios de P.C. (I, pg.8), care și ei „arată cu degetul" spre Atotțiitorul Dumnezeu și Biserica Sa …
