Cine mizează pe… hoție, ajunge la pușcărie!

Cine crede (și încă sunt mulți) că românii de rând sunt proști, că pot fi folosiți pe post de… „vacă de muls" banii publici (din taxe și impozite) putând fi… „mangliți" de niște șmecheri, ajunși, întâmplător, în diverse posturi de conducere, se înșală amarnic. Ultimele descinderi ale procurorilor instituțiilor de forță - DNA, ANI, DIICOT (cu aportul substanțial adus de SRI) - au produs un adevărat „tsunami" în rândul politicienilor care au confundat, mereu, banul public cu propriile buzunare. Și care, pe această cale, în doar câțiva ani, au făcut averi fabuloase (sfidătoare), cât nu face un american (un occidental) în 3-4 generații. Investigațiile, anchetele sunt încă la început, dar, ce bine era pentru societate, pentru românii cu salariul mediu de… 200 de euro, dacă acestea demarau în urmă cu, măcar, 10-15 ani! Însă, vorba românului, mai bine mai târziu, decât niciodată…

Din atâtea alte „exemple", vom viza, întâi de toate, cazul ex-ministrului Tineretului și Sportului, Monica Iacob Ridzi, prima femeie fost ministru condamnată de Curtea Supremă definitiv la cinci ani de închisoare cu executare. Și nu singură, ci alături de consiliera sa, Elena Vârsta (aceeași pedeapsă) și alți zece inculpați (unul pe trei ani, închisoare cu executare, și nouă cu suspendare) în dosarul „2 Mai", privind sponsorizarea ilegală a mai multor evenimente cu referire la organizarea Zilei Tineretului din 2009. În afara altor detalii, un fapt trebuie subliniat: procurorii DNA nu s-au mulțumit doar cu condamnările menționate, ci i-a obligat pe cei 12 condamnați definitiv în dosarul „2 Mai" să returneze la bugetul de stat suma de 2,7 milioane de lei.

Pe lângă aceasta, magistrații au menținut măsurile asiguratorii dispuse în iulie 2009 de procurorii DNA, prin care s-a pus sechestru asupra sumei de 1.151.204 de lei descoperită în conturile celor două firme care au obținut contractele cu MTS. Dar, sub sechestru, în vederea recuperării prejudiciului, mai este un apartament din Petroșani, al fostului ministru, un teren intravilan și o construcție evaluată la 126.000 de lei. Să mai reținem, de asemenea, că ulterior declanșării cercetărilor, pe 13 iulie 2009, conform DNA, Ridzi a intervenit să fie șterse din calculatoarele MTS, aparținând unora dintre inculpați, date și fișiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului. Așa s-a încercat mușamalizarea afacerii…

Alt caz (și mai mult) mediatizat: Elena Udrea, cercetată în alte trei dosare de corupție și cu încă o cerere de arestare. Pentru românul de rând este de-a dreptul șocant să afle că Udrea (și ea fost ministru al Dezvoltării) ar fi primit o șpagă de trei milioane de lei și 900.000 de euro bani „cash". Drept care, procesul „Microsoft" se desfășoară în contextul în care procurorii DNA au cerut Camerei Deputaților un nou aviz pentru cercetarea și arestarea acesteia în dosarul „Gala Bute", fiind acuzată de alte trei fapte de luare de mită. Anchetatorii susțin că, în perioada 2010-2012, fostul său consilier, Ștefan Lungu, a primit 700.000 de lei de la patronul mai multor firme. Banii reprezentau 10% din valoarea contractelor publice semnate de Ministrul Dezvoltării cu societățile câștigătoare. La cererea ministrului, o parte din acești bani au fost folosiți pentru plata unor monitorizări online ale PDL și plata unor servicii de publicitate.

Concluzia? Să o tragă fiecare. Noi vom adăuga însă că, cu referire la primul caz, la vremea respectivă, organizarea pe bani publici, de către Ministerul Turismului, în zilele de 1 și 2 Mai, a fost o mană cerească pentru Elena Băsescu - susținută de o altă tânără (Ridzi), acum la pușcărie - beneficiind din plin de banii noștri, de susținerea campaniei ce i-a asigurat câștigarea mandatului de europarlamentar.

Ce denotă „exemplele" de mai sus? Că puterea corupe, că imunitatea la viciile puteri este rară, în plus, la noi are un simptom absent la alții, provoacă reacții lente. Problema e că și la politicienii bătrâni, și la cei tineri, puterea întunecă mințile. Dar se și generalizează.

În mod normal, „boala politică" („gustul Puterii") ar trebui să-i împingă pe cei aleși să facă ceva, să schimbe starea de fapt atunci când - ca și acum - ceea ce este nu-i cum ar trebui să fie, ca reprezentanți aleși ai cetățenilor, ei au inițiativa politică, ca să propună, și votul, ca să decidă. Din păcate - așa cum vedem azi cu toții - activitatea unor politicieni (indiferent de vârstă) este deja intrată în folclor sau subiect la rubrica de satiră și umor. Ceea ce contează pentru ei este Puterea și, evident, banul nemuncit.

Ei, iată, că a venit și vremea decontului. O vreme în care DNA-ul este acum, cu adevărat, o forță, în care magistrații (spre deosebire de unii parlamentari) nu se mai lasă impresionați de lacrimile și teatrul jucat de cei ajunși la ananghie.

Sigur, pentru Monica Iacob Ridzi, sentința de condamnare este o dramă. Dar, la ceea ce i se putea întâmpla, putea să se gândească și în 2009, când subordonații săi au plătit către două firme 640.000 de euro pentru organizarea unor evenimente de promovare a stațiunii „2 Mai" de pe Litoral! Așa cum și Elena Udrea putea să o facă, când a avut „pe mână" și „la mână" nu doar poșete ultra scumpe și elegante, ci și banii unuia dintre cele mai „bogate-financiar" ministere din perioada Guvernului Boc. Acum, ambele s-au aflat (și se află) „la mâna" magistraților. Una a fost condamnată, cealaltă își așteaptă verdictul! Drept care, mai mult ca oricând, cei aflați la putere să se gândească de două-trei ori, înaintea luării unei decizii, vizând banii publici! Iar cine mai mizează pe hoție să se aștepte că, mai devreme sau mai târziu, va ajunge la pușcărie!

Lasă un comentariu