Vine-o vreme, zice înţelepciunea populară, şi-atunci când ea e venită priveşte-te-n oglinda timpului ca să vezi urmele trecerii lui de neoprit peste întreaga ta fiinţă. Şi-ai să vezi cum, încetul cu încetul, chipul tău se va asemăna tot mai mult cu cel al tatălui ori al bunicului tău, în anii lor din urmă, semn că şirul anilor tăi se cam apropie de clipa trecerii tale spre marea întâlnire cu ei, pentru a te alătura lor şi a îngroşa rândul neamului tău mutat din vremelnica şi trecătoarea viaţă pământească spre veşnicie. Acolo şi numai acolo îţi vei putea cunoaşte cu adevărat bunii şi străbunii tăi, mergând înapoi în timp până la „întemeietorul cel de început".
Mai apoi priveşte-te în oglinda sufletului ca să-ţi vezi faptele pe care le-ai făcut în trecătoarea-ţi viaţă, bune şi rele deopotrivă. Scade apoi din faptele tale cele bune toate câte-s rele şi vezi ce ţi-a mai rămas. Dacă a rămas mult e bine, dacă a rămas puţin sau nimic e rău, pentru că vei avea multe de pătimit întru iertarea păcatelor tale.
Dar oricum va fi, cât încă mai vieţuieşti în trecătoarea clipă a veşniciei aici pe pământ, măcar din timp în timp, la ceas de mare sărbătoare creştinească, răscoleşte prin tainiţele minţii tale şi caută-i pe toţi cei dragi pe care i-ai avut cândva şi care acum sunt veşnicii pe cărarea timpului. Cu gând curat şi adevărat, aprinde-le un muc de lumânare şi închină-te lor, cerându-le smerită iertare pentru a fi scăpat, măcar şi-atât, de câte poate le-ai greşit cândva. Aşa, împăcat cu ei, cei care dintotdeauna au fost mereu îngăduitori şi iertători, veţi fi împreună la praznicul măritei sărbători a Sfintelor Paşti care se apropie, precum şi la slujba pe care învechitul preot o va ţine în sfânta noapte a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci, cu ei în tainiţa unui gând smerit, vei spune din adâncul inimii tale un „Iartă-i, Doamne, şi pe mine dimpreună cu ei", simţindu-i, pentru o clipă de adâncă trăire, aproape de tine, multumiţi că nu i-ai uitat. Şi nu-i semn de slăbiciune ori de ruşine, dacă o lacrimă fierbinte şi curată pornită din adâncul sufletului tău va umezi, şi numai pentru o clipă de veşnicie, tremurata-ţi pleoapă. Aşa le vei plăti cu banul sufletului tău nemăsurata lor trudă, încredere şi speranţă pe care ei au pus-o zi de zi, în scurtimea vieţii lor, în tine, nădăjduind că vei fi bun, drept şi omenos, şi că vei cinsti cum se cuvine neamul din care tu şi toţi urcătorii şi scoborâtorii tăi vă trageţi.
Aşa că, tu, măruntul lumii acesteia rea şi mincinoasă, leapădă-te de toate celea şi, înainte de toate, cere iertare şi iartă-i tu pe toţi cei dragi, ca şi pe toţi duşmanii tăi de ieri şi de azi, ca marea sărbătoare să te găsească curat şi cu sufletul deschis. Iar Tu, Iertătorul şi Îndurătorul nostru al tuturor, ne mai dă, Doamne, răgaz o bucată de vreme, că poate aşa ne vom mai îmbuna şi curăţi sufletul de toate câte lumea aceasta în care trăim ni le dă şi ni le cere. Fie ca Sfintele Paşti să pună pe sufletele noastre mai multă dragoste şi bunătate pentru a ne schimba pe noi şi nevolnica lume în care trăim.
