Trenul s-a oprit în staţie. Un mic copil, invalid, vindea fructe pasagerilor. Un călător, în încercarea sa de a coborî repede din tren, a dat peste acel băiat, împrăştiindu-i fructele în jurul lui. Grăbit cum era şi văzând că cel păgubit era un simplu neputincios, s-a îndepărtat… Peste puţin timp au coborât şi ceilalţi călători. Printre ei era şi un bărbat care a văzut toată scena: fructele împrăştiate, copilul invalid, privirea lui plină de descurajare… Deşi şi el se grăbea, totuşi s-a oprit şi, fără să spună ceva, a început să adune fructele şi să le ferească de picioarele trecătorilor. După ce a terminat, a scos din buzunar o bancnotă şi a pus-o în coşul băiatului. Acela îl privea înlăcrimat…
- Domnule, sunteţi cumva Hristos?
- Nu, i-a răspuns el zâmbind. Sunt un simplu ucenic al Său şi mă străduiesc să fac ceea ce şi El ar fi făcut dacă ar fi fost aici.
Bine-ar fi dacă oamenii L-ar vedea pe Iisus!… Să recunoască oamenii în purtarea noastră trăsăturile Lui… Oamenii din jurul nostru au nevoie să-L vadă pe Hristos. Dumnezeu ne-a dat ca povăţuitor pe Cuvântul Său, ne-a dat Sfânta Scriptură. Ne dă şi pe Duhul Sfânt în inimile noastre. Şi astfel în fiecare clipă putem să-L întrebăm şi să aflăm cum să ne purtăm, astfel încât să fim adevăraţi fii ai Lui.
Hristos a Înviat!
