Simt enorm și văz monstruos!", exclama Nenea Iancu Caragiale, creatorul memorabilelor personaje din „O scrisoare pierdută", „O noapte furtunoasă", din „Momente", din „Conu Leonida față cu reacțiunea", din „D-ale carnavalului". Acest sentiment, al „simțului enorm" și al „văzului monstruos", l-am trăit, aflând, mai zilele trecute, că acea Comisie pentru Muncă și Protecție Socială a Camerei Deputaților a avizat, favorabil, proiectul de lege privind „parteneriatul civil" între două persoane, indiferent de sex. Mai clar, mai direct spus, pe înțelesul tuturor, constituirea de familii homosexuale între două persoane de același sex! Din păcate, autorii acestui bizar proiect încearcă să se ascundă după niște formulări derutante. Bravo! Asta ne mai lipsește, nouă, românilor, căsătoriile între două persoane de același sex! În rest, totul este bine, toate sunt bune pe meleagurile noastre mioritice!
În felul acesta, orbeții din comisia amintită fac pe placul colegului lor parlamentar, deputatul ecologist Remus Cernea, inși total de acord, fără reținere, fără o minimă logică proprie, fără un pic de discernământ, fără pic de suflet românesc, cu acel stupid Raport al Parlamentului European care a votat legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex. Adică, acele căsătorii gay, homosexuale! De acord cu acel stupid raport au fost, votându-l, și următorii europarlamentari români, ale căror nume trebuie cunoscute: Victor Boștinaru, Cristian Bușoi, Andi Cristea, Mircea Diaconu, Damian Drăghici, Vasilica Dăncilă, Doru Frunzulică, Maria Grapini, Cătălin Ivan, Monica Macovei, Siegfrid Mureșan, Ramona Mănescu, Dan Nica, Norica Nicolai, Cristian Preda, Ioan-Mircea Pașcu, Laurențiu Rebega, Theodor Stolojan, Daciana Sârbu, Claudia țapardei, Ciprian Tănăsescu, Adina Vălean. Nu ne mirăm, chiar deloc, de votul unui Doru Frunzulică, al Claudiei țapardei, chiar al Dacianei Sârbu, soția premierului Victor Ponta, dar rămânem surprinși, totuși, de atitudinea, cu totul de neînțeles, de neexplicat, a lui Mircea Diaconu, Victor Boștinaru, Monica Macovei, Norica Nicolai, Ioan-Mircea Pașcu! Pe ei îi cunosc, pe unii chiar bine, și ne așteptam, din partea lor, la cu totul altceva! Ca români, în primul rând. Argumentul invocat, de unii, că 19 din cele 28 de state ale Uniunii Europene, printre care și Cehia, Slovenia, Ungaria, Croația, Estonia, au adoptat această stupidă legislație, nu-i un argument care să le explice și să le scuze gestul, în cazul unei reglementări atât de permisive într-un delicat domeniu, neținând seama de tradițiile familiei creștine, de credința strămoșească a neamului nostru românesc.
După cum se știe, Senatul a respins proiectul de lege privind căsătoriile între persoane de același sex. O judecată corectă, logică, în spiritul credinței strămoșești a unui neam! Acel proiect de lege, privind parteneriatul civil (căsătoriile) aparținând lui Remus Cernea, făcea referire la: bunurile și veniturile comune, la serviciile medicale, dreptul de moștenire al partenerului supraviețuitor, dreptul la pensie al acestuia! Da, ați citit bine! Cine saluta, cu entuziasm, inițiativa homosexuală a lui Remus Cernea, adept al cuplurilor de același sex? Este vorba despre „vedeta" televiziunii constănțene, Mircea Solcanu, de mărturisită orientare homosexuală.
La cererea firească și îndreptățită a reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române, a Coaliției pentru Familie și Constituție, o alianță de ONG-uri pentru apărarea familiei tradiționale, Senatul a respins proiectul de lege al lui Remus Cernea. Premierul Victor Ponta are, ca de obicei, în astfel de situații, o atitudine rezervată, oscilantă.
Argumentele solide, logice, fundamentale, ale celor care au respins aberația, se bazau pe principiile morale, solide, ale românilor, pe credința noastră strămoșească, pe viziunea ortodoxiei, catolicismului, iudaismului asupra familiei, principii care, prin timp, nu s-au modificat. Neam creștin, cu acel cult al familiei, românii consideră că, la noi, există acele fundamente, trainic creștine, strămoșești, care, într-o Românie de azi, trebuie respectate, nu aceste căsătorii între persoane de același sex! Se știe, și încă prea bine, că, de când se știe acest neam, născut creștin, primul în Europa, prin Apostolul Andrei, și-a întemeiat familia doar pe legături între un bărbat și o femeie, uniți prin căsătorie!
Printr-o lege a căsătoriei între două persoane de același sex, „se pune în pericol ideea de familie, acceptându-se familiile gay." Tocmai de aceea Sfântul Sinod cerea definirea, în viitoarea Lege fundamentală, Constituția țării, a „familiei întemeiate pe căsătoria, liber consimțită, între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe drepturile și îndatoririle părților de a asigura creșterea, educația și îngrijirea copiilor". Logic, normal, firesc!
Acum, ca for decizional, Camera Deputaților are în față ideea lansată, în anul 2013, de Remus Cernea, stârnind, încă de pe atunci, aprige controverse, idee prin care două persoane de același sex, printr-un contract încheiat în fața unui notar public, pot întemeia o familie. Din păcate, acest Remus Cernea a fost (și este!) susținut de PSD, PC și PLR, până acum fără sorți de izbândă, cu largul sprijin, din spate, al pușcăriabilului de azi - Viorel Hrebenciuc. La timpul acela, stupidul proiect a fost respins, atât de Camera Deputaților, cât și de Senat, iar acum, din nou, unii se zbat să fie pus pe ordinea de zi! Se încearcă, astfel, o deschidere periculoasă a Cutiei Pandorei! Totul depinde de formulările noii, viitoarei Constituții, care ar trebui, la capitolul respectiv, să cuprindă următoarea precizare: „Este interzisă căsătoria între persoane de același sex". Familiile constituite între persoane de același sex să nu fie recunoscute! Urmează ca, după comisia mai-sus amintită, să fie încheiate și rapoartele Comisiei Juridice, Comisiei pentru Drepturile Omului, Comisiei pentru Egalitatea de Șanse pentru Femei și Bărbați, apoi, în plen, să aibă loc votul. Sperăm ca, măcar de data aceasta, cum se spune, aleșii neamului să aibă „mintea românului cea de pe urmă!" și să respingă, definitiv, aberația!
Doamne, ce mari „specialiști", neîntrecuți în gafe, cu datul cu piciorul drept în stângul, autofaultându-se, sunt parlamentarii români! Chiar această tichie de mărgăritar îi mai trebuia chelei Camere a Deputaților? Nu-s, oare, și așa, destule dezbinarea și dihonia la români, în acest al nostru „blestem al dezunirii", din 1990 încoace? Oare chiar asta ne mai lipsește nouă, românilor, căsătoriile homosexuale între două persoane de același sex? Românii, într-un procent de peste 90 % și peste 80% credincioși ortodocși și greco-catolici, nu doresc așa ceva! Numai că pe la noi, din decembrie 1989 încoace, se petrec lucruri ciudate. „Cere și ți se va da!", în România postdecembristă este o pretenție la ordinea zilei. Sunt cerute supradrepturi, „discriminări pozitive", autonomii teritoriale. A cerut, de atâtea ori, UDMR și i s-a dat cam totul. „Dacă lor li s-a dat - își spun homosexualii -, de ce nu am cere și noi? Nu suntem, oare, și noi, tot o minoritate, sexuală?".
Chiar să nu-și dea seama actualii guvernanți de acest fel de nouă obrăznicie minoritară, de ce nu, o sfidare a unui neam creștin, cu o demnitate națională mereu provocată și insultată de niște inși? Niște indivizi jucându-și rolurile după acel scenariu de culise, periculos, al gândului ascuns, scris de alții, prin care se urmărește distrugerea și destrămarea dovezilor dăinuirii și continuității familiei, neamului românesc, prin viclene lovituri ale urii și pornirilor subterane, străine nouă!
Într-un fel, la această nouă provocare, la ordinul, la poruncile stăpânului actual, care-i UE, românii, guvernanții actuali, conștiința românească trebuie să dovedească, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, că sângele apă nu se face niciodată, iar în fața înjosirii tradițiilor românești, a unor obiceiuri de când lumea, să nu mai pună batista lașității pe țambalul trădărilor, la ordin străin, oricare ar fi străinul: UE sau alți puternici ai lumii! Ei, guvernanții români, ar trebui să știe că acel caracter minoritar (ei sunt o minoritate sexuală) nu creează nicio legitimitate, ci doar un compromis rușinos, o cedare nepermisă, într-un moment în care neprietenii neamului iarăși încearcă să ne scrie o altă pagină a istoriei cu cerneala neagră a rușinii, asistând, astfel, încă o dată, la actul înjositor al unei Românii trădate chiar de mai-marii ei! Prea uităm că noi suntem români, suntem un popor cu străvechi obiceiuri, cu tradiții din moși-strămoși, popor care, prin timp, ne-am condus după legi străbune în această Europă, în această lume. Din păcate, zilnic asistăm la prea multe compromisuri, la prea multe cedări păguboase, nepermise, la prea multe elucubrații, la prea multă prostie din partea aleșilor neamului. Nu așa, lovind familia tradițională, vânzând pământul țării, parte a vetrei noastre, se apără românismul și ale lui tradiții milenare! Ci spunându-se un categoric NU încercărilor de lovire în credința strămoșească, în familia tradițională românească, în moștenirea lăsată de înaintemergători. Azi, până și orele de religie în școli sunt lovite de către acești cai troieni ai prezentului. Acceptând toate aceste ciudate, bizare lovituri, ar însemna să fie recunoscută o nouă victorie împotriva românilor, a credinței noastre, a Bisericii Neamului, a tradițiilor moștenite de la strămoși.
Iar acelora din categoria unor Toma Necredinciosul, le voi aminti, întru consecvență personală, și ce credeam și spuneam, de la tribuna Camerei Deputaților, la 5 septembrie 1996, atunci când din Constituția României, în cadrul dezbaterilor în plen, tot sub presiune străină, se vota eliminarea articolului 200 din Codul Penal, privind homosexualitatea.
„Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Mă alătur colegilor mei deputați și sunt împotriva modificării articolului 200, în actuala formulare a textului de la alineatul 1, pentru următoarele motive. Una din valorile societății românești, ale neamului nostru atât de mult încercat în existența lui, o constituie păstrarea ființei naționale și prin acele legi nescrise.
Poporul român, născut creștin, și-a așezat, de când ne știm, existența pe coordonate precum moralitatea, discreția, demnitatea, sfiiciunea, bunul-simț.
În contextul în care criminalitatea este în creștere, violența devine îngrijorătoare, violurile sunt alarmante, „moartea albă" (drogul) face ravagii, evaziunile fiscale și fraudele bancare constituie obișnuințe zilnice, iar pedepsele sunt prea blânde, prin articolul 200, referitor la acceptarea relațiilor sexuale între persoane de același sex, se cere ceva ce nu concordă cu concepțiile moralei creștine, religioase, cu tradițiile spirituale ale poporului român.
Un popor, cel dintâi născut creștin în Europa, cu măsură în toate, care a dat o bună și curată educație familiei, copiilor, se simte jignit prin acest articol modificat.
Eliminarea articolul 200, privind homosexualitatea, nu-i cerută - s-a spus aici! - de Consiliul Europei! El s-a născut la cererea organizațiilor homosexualilor.
Un popor blând, condus de un mare bun-simț, a fost, este și va fi, întotdeauna, împotriva nefirescului. Un articol de acest fel constituie o jignire, o sfidare a moralității, a bunului-simț românesc, a legilor nescrise ale neamului!"
Aceasta a fost atitudinea mea, acesta a fost gândul meu, de român, în acea rostire de la tribuna Parlamentului României, la 5 septembrie 1996. Asta a fost, este și va fi poziția mea mărturisită, în problema în discuție, întotdeauna, profund îndatorat Credinței strămoșești și Neamului meu!
