O credincioasă bună, povestea (Danion Vasile, Mângâiere pentru bolnavi, Editura Egumenița, Galați 2004): „Uneori aveam probleme cu sănătatea. Doctorii de aici din provincie mi-au spus că trebuie să mă operez fiindcă aveam o tumoare. Am hotărât să merg la oraș pentru consultații și analize, ca să aflu ce aveam de fapt și ce trebuia să fac în continuare. Înainte de a merge la spital, fiind împreună cu soțul meu, am trecut pe la biserica de lângă noi, la părintele Ioan. După ce am vorbit puțin cu dumnealui, înainte de a pleca, i-am spus:
- Părinte, roagă-te și pentru mine, căci mă duc la spital și sunt neliniștită gândindu-mă la ce-mi vor spune doctorii.
Atunci, privindu-mă surâzător, părintele mi-a spus:
- Ei, fiica mea, dar nu ai nimic. Și a început să-mi explice în termeni medicali despre ce anume era vorba. Văzând că nu pricepeam terminologia pe care o folosea, a surâs larg, m-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și mi-a spus:
- Ei bine, ți-am binecuvântat tumoarea ca să nu mai trebuiască să o scoți. Mă auzi? Ți-am binecuvântat-o!
„Am plecat așadar de la Biserică și ne-am dus la spital. După ce am făcut toate analizele, doctorii
mi-au zis exact ce îmi glăsuise părintele mai înainte.
Mi-au spus, desigur, că trebuia să mă operez ca să extragem lipomul, dar, de vreme ce aveam binecuvântarea părintelui, nu mai aveam nevoie de operație.
Și în ziua de astăzi mă simt foarte bine !
Din volumul „Aștept să înflorească ruga mea", apărut la Editura „NICO"
