Cu referire la discuțiile (o perdea de fum!)din jurul modificărilor aduse Codului Silvic, un comentator spunea că „Nici dacă Dumnezeu ne-ar scrie un Cod Silvic nou, nu s-ar stopa crima de mediu cât timp criminalii sunt lăsați în pace, mafia extinzându-se și în zona retrocedărilor." Așa este. Nu întâmplător, retrocedările - așa cum s-au făcut și în alte domenii, nu doar în silvicultură - au constituit cea mai mare afacere de corupție din istoria României de la fanarioți încoace. O afacere ticăloasă - vizând nu doar o anumită zonă geografică, ci aproape întreaga țară - în timpul căreia au fost până și „inventați" oameni și… proprietari morți. Autorii morali ai acestui jaf au fost, în multe cazuri, politicieni (gen Hrebenciuc) ș.a.
De aceea, cât timp nu dispare mafia asta, orice discuție despre cinste și dreptate e inutilă. În România, toate guvernele care s-au perindat la conducerea țării - fie ele de stânga sau de dreapta - au avut și au un numitor comun: incompetența. Nu datorită incompetenței, prin introducerea impozitului forfetar și creșterea sufocantă a fiscalității - fosta guvernare „de dreapta" a PDL (acum „topit" în „noul" PNL) -, s-au falimentat 20.000 de IMM-uri într-un singur an? Este numai un exemplu.
Când au venit la guvernare, cei din USL (de care, între timp, s-a ales praful!), „emanatul" Guvern Ponta (acum, un Guvern USD) a ținut să ne facă public o evaluare a averii statului român. Și iată ce a fost și ce a mai rămas. Ar fi fost vorba - la finalul lunii septembrie 2012 - de active în valoare de 806 miliarde de lei (echivalentul a circa 185 miliarde de euro), din care vreo 600 sunt active nefinanciare (terenuri, clădiri, stocuri de materii prime și materiale ale instituțiilor publice și locale), iar puțin peste 200 de miliarde de lei sunt active financiare (disponibilități, creanțe și companii de stat sau private). E mult, e puțin? Or, dacă asta era „averea", la finele lunii septembrie 2012, cât o fi mai rămas, acum, în 2015, din ea? Poate, vom afla, la un moment dat! Și o vom face publică! De ce? Pentru că mafia a acționat, în continuare, nestingherită! Problema e alta. S-a spus, nu o dată, că „statul e cel mai prost administrator." Formulă, apreciată de unii economiști de marcă, drept o mască a devalizării, paravanul pentru transferarea către privați (mai ales, companii și firme străine!) a activelor de stat performante. În realitate, în ultimii 25 de ani, România - prin politicienii săi - a urmat politicile de „adaptare" e economiei sale la piața europeană, soldate cu renunțarea masivă la producția industrială proprie și abandonarea oricărui efort de planificare strategică a dezvoltării sale prin utilizarea resurselor proprii în economia națională. Cu excepția ultimilor 2-3 ani, am reușit și teribila „performanță" de a ignora importanța uriașă a agriculturii.
… Asta, pe de-o parte. Căci, pe de altă parte, acest mod păgubos de „adoptare" a economiei la piața europeană a mers mână în mână cu incompetența managerială. Cineva spunea: „Mi-e imposibil să cred că un ministru dovedito catastrofă în mai toate împrejurările guvernării poate realiza un lucru eficient pentru țară." Și, din păcate, are dreptate, deoarece este imposibil de conceput să fie prost școlit, incompetent, șmecher, trombonist, dar să ni se dezvăluie ca un eminent ministru, politician. Culmea e că unii și-au și recunoscut… incompetența. Ne vine în minte fostul ministru de Finanțe, Ialomițeanu, care spunea odată, că „e o plăcere să mia treacă pe la Banca Națională, mai învață câte ceva de la guvernator." Ceea ce nu e rău, dar dacă o făcea la vreme, nu era mai profitabil pentru țară? Or, cum se poate - ca dă dăm un alt exemplu - ca un ministru (fost și el9 să se aventureze în observații privind limba română sau în dezvoltarea de proiecte europene, când exprimarea sa trădează lipsuri cețin de gimnaziu. Sau cum se poate ca un ministru actual (din Guvernul Ponta 3) să vorbească, la o vizită în județul Timiș, de… „județul Timișoara", greșeală pe care nu o face nici un elev de clasa a IV-a! Păi, iată, că s-a putut și se poate! Între timp, ministrul respectiv a zburat, dar… porumbelul scos pe gură a rămas! Din păcate, asemenea oameni ne-au „condus" (o fac și acum!) în decursul anilor, au decis asupra avuției naționale - pe care au înstrăinat-o, devalizat-o, continuă și acum, iar „rezultatele" sunt cele cunoscute: nu mai putem ține deschise unele spitale, nu avem autostrăzi, avem datorie publică aproape egală cu PIB-ul, avem cele mai mici salarii și pensii din Uniunea Europeană. Dar aceeași nepricepere a făcut ca absorbția fondurilor europene puse la dispoziția României să rămână descurajantă, să-l facă pe Jeffrey Franks, fostul șef al misiunii FMI în România, să declare, la un moment dat: „Trebuie să punem banii europeni la lucru, ca una dintre sursele de creștere cele mai puternice." Cu atât mai mult cu cât, numai pe parcursul anului 2012-2013, Guvernul (de fapt, noi, românii) trebuia să plătim FMI 6,3 miliarde de euro reprezentând tranșele din vechiul acord. Numai că, pentru „a pune banii europeni la lucru", ne lipsește, încă, competența necesară. Încă cu 500 de ani în urmă, Machiavelli scria celebra sa lucrare „Principele", manualul tehnicilor de putere ce este și astăzi la fel de actual. El demonstra că acțiunea morală se desparte de politică, că viciul și virtutea nu sunt concepte utilizabile în politică. Din păcate, politica la noi s-a ocupat (se ocupă, încă!) aproape exclusiv de interesele proprii ale baronilor puterii, deveniți, fără teamă, baronii hoției. Iar acest sistem al celor îmbogățiți peste orice măsură s-a instalat și decide soarta a milioane de români care mai cred în libertate și democrație.
Drept care, să nu uităm că aceștia (reprezentanții lor) ne vor cere și în viitor voturile! Să deschidem, deci, bine ochii înainte de a vota, deoarece toți cei care ne-au mințit cu nerușinare în ultimii ani, o vor face și în viitor. Și vorba vine, nici PSD, nici PC sau UNPR nu ne inspiră mai mare încredere!
