Se discută, în ultima vreme, tot mai mult despre o posibilă reintroducere a serviciului militar obligatoriu. Ca de obicei, în astfel de situații, unii sunt pentru, alții împotrivă. Oricum, din sondajele efectuate, reiese că 58,4 la sută din cetățenii țării sunt pentru reintroducerea serviciului militar obligatoriu.
Cineva declara că este categoric împotrivă, fiindcă a făcut armata nu din plăcere, ci pentru că a fost obligat s-o facă. Nu știu dacă cei din generațiile trecute, din vremea când serviciul militar era obligatoriu, au făcut armata - mai ales că stagiul militar era de trei, ba chiar de patru ani, la unele arme! - ,,din plăcere". Au făcut-o, fiindcă așa erau legile atunci. Și nimeni nu socotea aceasta ca fiind ceva anormal. Din contră, în psihologia colectivă, stagiul militar era ceva absolut normal, ba chiar armata era o chestiune de mândrie, de bărbăție, de maturitate și de sănătate. În lumea satului românesc, mai ales, după flăcăul care era scutit de militărie nu se prea uitau fetele.
Da, nu a fost deloc ușor să faci chiar și doi ani de armată, așa cum s-a făcut până la abolirea stagiului militar obligatoriu. Știu, fiindcă m-am numărat și eu printre cei care au avut parte de o asemenea experiență. Am făcut armata la un regiment de artilerie grea. Se zice că artileria este zeița războiului. Probabil așa o fi, fiindcă artileria este, într-adevăr, o armă frumoasă, dar grea. Și, totuși, după un an de școală de sergenți, cunoșteam toate secretele ei, iar în calitate de sergent major, cu specialitatea cercetaș de artilerie, puteam conduce focul unei baterii care trăgea asupra țintelor de la o distanță de 10-15 kilometri. Cu alte cuvinte, un an de militărie era suficient pentru a fi instruit și bine pregătit pentru orice armă.
În momentul de față, conform prevederilor Legii 395, din 16 decembrie 2006, serviciul militar obligatoriu este suspendat, trecându-se la serviciul militar pe bază de voluntariat. În Legea 446, din 2006, se introduce la art.3, după aliniatul 5, un nou aliniat: 5/1, cu următorul conținut: ,,La declararea mobilizării și a stării de război, sau la introducerea stării de asediu rezerviștii sunt mobilizați/ concentrați potrivit nevoilor instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale".
Întrebarea ce se pune este: care rezerviști? Fiindcă termenul de ,,rezervist" sau de ,,rezerviști", înseamnă ,,persoană care, după ce a efectuat stagiul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă", ori ,,militar care face parte din rândul cadrelor de rezervă ale armatei" (DEX). Trebuie, deci, să ne întrebăm: mai are Armata română rezerviști? Cei care ar mai putea avea această calitate, de rezervști, sunt trecuți de mult de vârsta în care ar mai putea fi mobilizați. Și-atunci care vor fi rezerviștii ce vor fi mobilizați în caz de război, ori de introducere a stării de asediu? Doar cei care s-au pensionat și se vor pensiona din rândul foștilor și actualilor militari profesioniști. Fiindcă generațiile de după 1989, care nu au făcut nici măcar o oră de armată, nu pot fi socotiți rezerviști, deoarece habar nu au nici măcar ce înseamnă a sta în poziția de ,,drepți", darmite să mai știe să mânuiască armamentul din dotare, mai ales că acesta este tot mai sofisticat.
Iată pentru ce mă număr și eu printre cei care susțin necesitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu. Nu neapărat unul de lungă durată, însă o perioadă de cel mult o jumătate de an de armată nu ar strica niciunui tânăr din România. În primul rând, pentru ceea ce spuneam mai sus: folosirea armamentului, priceperea de a ști să folosească orice mijloc de a se apăra și de a ataca dușmanul în caz de nevoie în orice situație etc. Dar un stagiu de o jumătate de an de armată ar fi folositor tineretului și în privința disciplinei, obișnuința de a-și ordona viața, de a face față unor greutăți și de a ști să le depășească. Altfel, ce va face țara, într-o situație deosebită, cu un tineret total nepregătit din acest punct de vedere?
Din întâmplare am auzit pe cineva afirmând că ,,țara nu ar mai fi capabilă, din punct de vedere financiar, să suporte o astfel de cheltuială". Sigur, nu mai este capabilă - chiar dacă este în joc o problemă de cea mai mare importanță pentru România și pentru poporul român! - dacă se aruncă cu bani în stânga și în dreapta, fără niciun folos; dacă se cheltuiesc milioane de euro pentru refacerea unor noi studii de fezabilitate pentru șosele și autostrăzi, fiindcă cele vechi au depășit termenul; dacă se fură milioane de euro din banii țării, adică ai noștri, de către cei care sunt puși acolo nu să le fure, ci să le cheltuiască cu grijă, spre folosul poporului și al țării etc. etc.
Însă, indiferent de această chestiune a putinței sau a neputineți financiare, sunt convins că nu se va întâmpla niciodată ca cineva să aibă curajul de a propune, în mod oficial, reintroducerea stagiului militar obligatoriu, pentru toți tinerii care au împlinit vârsta de 20 de ani. Nu suntem noi plămădiți dintr-un astfel de aluat, ci din unul care se înmoaie repede. Suntem prea ascultători față de ceea ce vine dinspre Buxelles. Iar dacă cumva ni se face și cu degetul, facem pe noi! Nu cumva să credeți că sunt un admirator al lui Orban Viktor, însă nu poți să nu fi de acord cu lecția de demnitate pe care le-a ținut-o mai marilor Europei, spunându-le pe șleau că Ungaria nu mai vrea să fie colonia nimănui, că nu mai vrea să asculte numai de ordinele venite de la alții, fiindcă
i-a fost deajuns o jumătate de veac de ascultare și de supunere oarbă. Așa le-a spus. Noi suntem însă copii cuminți și ascultători. Și, mai ales, nu cumva să supărăm pe cineva. Așa am fost, așa suntem și așa vom rămâne, din păcate.
