S-a născut în 17 iunie 1923, comuna Căpușul de Câmpie, fiul lui Andronică și al Victoriei. În urma căsătoriei cu Maria Cozma, au adus pe lume cinci copii: Remus, Aurelia, Ana, Nelu și Oliviu.
A plecat pe front, fiind încorporat în Batalionul 8, Vânători de Munte, Divizia a II-a, Aiud. Împreună cu camarazii săi de luptă din Ungaria, a ajuns la Debrețin, apoi până în Munții Tatra Mare. Căpitanul său era Negru Vasile, din Sibiu, față de care avea o stimă deosebită, apreciat ca un foarte bun comandant.
A fost rănit la ambele picioare, în 20.10.1944. A stat în spital 4 luni de zile, după care a fost reactivat, a plecat din nou pe front. S-a întors acasă în 5 mai 1945, pe jos (3 luni de zile), ajungând la Baia Mare și apoi acasă, uzând 3 perechi de bocanci.
Când s-a lăsat la vatră, 20.11.1945, avea gradul de „fruntaș" primit la Bistrița-Năsăud. Asupra sa avea livretul militar și legitimația.
După întoarcerea acasă, și-a reînceput munca câmpului. A avut 2,8 ha pământ arabil și fânețe, 5 vaci, porci, oi, păsări.
Din cătunul Chisăliță s-a mutat în Căpușul de Câmpie, în anul 1970 (an cu mari alunecări de teren). Aici și-a cumpărat o casă, continuând să muncească cu soția, Maria, la C.A.P., până la adânci bătrâneți, fiind un model pentru săteni (harnic, respectuos, de mare ajutor multor consăteni).
A rămas văduv de foarte mulți ani, dar nu și-a pierdut speranța și dorința de a trăi, bucurându-se de cei 6 nepoți, ca și de propriii copii.
Are o pensie de veteran de 180 lei, de care este foarte nemulțumit, pentru jertfa făcută în apărarea țării și a gliei strămoșești. Este ultimul veteran din Căpușul de Câmpie în viață.
Atunci când trece pe drum, le spun copiilor: „Trece armata și salutați eroul!". Ca o recunoștință, noi, dascălii și elevii din Căpușul de Câmpie, l-am invitat în fiecare an la școală pentru a-i aduce omagiul nostru. În fiecare an, de „Ziua eroilor", este invitatul de onoare al nostru, al căpușenilor, în fața monumentului lui „Petru Maior", unde se intonează Imnul țării, are loc slujba religioasă, cuvântul Primăriei și al Consiliului Local și al profesorului de istorie Mihai Stavilă.
Veteranul povestește, de fiecare dată, tuturor, momentele de groază trăite de el pe front și ne spune: „Aveți grija de țara noastră, nu vă lăsați!..." Noi îl considerăm „O adevărată istorie vie", „Trece istoria pe drum" - iar noi toți „îi prezentăm onorul".
