În convorbirea cu Nicodim, Iisus a descris planul de mântuire și misiunea Lui în lume. Lumina adusă de întrevederea aceea tainică a luminat crucea de pe Golgota, iar Nicodim l-a recunoscut în Iisus pe Mântuitorul Lumii: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți, să împliniți Legiile mele." (Ezechiel - capitolul nr. 36, versetul nr. 26, versetul nr. 27).
Nicodim avea o poziție înaltă și de mare răspundere în națiunea iudeilor. Educația lui fusese dintre cele mai alese, poseda talente puțin obișnuite și era un membru onorat. De când auzise pe Iisus, Nicodim începuse să studieze cu râvnă profețiile despre Mesia și, cu cât studia mai mult, cu atât era mai convins că El era cel care trebuia să vină. Aflând prin cercetări anume făcute că locul unde se retrage Mântuitorul este Muntele Măslinilor, el a așteptat până când orașul s-a cufundat în liniște și după aceea L-a căutat. În fața lui Hristos, Nicodim a simțit o stranie timiditate pe care a căutat să o ascundă sub o aparență de calm și demnitate. „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face minunile pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el". El n-a recunoscut pe Iisus ca Mesia, ci numai ca pe un învățător trimis de Dumnezeu. Iisus și-a îndreptat privirea asupra vorbitorului ca și când ar fi citit în sufletul lui. În înțelepciunea Sa nețărmurită, a văzut în fața Sa un om care căuta Adevărul, i-a vorbit în mod direct, spunând solemn, dar blând: „Adevărat, adevărat îți spun, că dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu". (Ioan capitolul nr. 3/3). Luat prin surprindere, a răspuns lui Hristos în cuvinte pline de ironie: „Cum se poate naște un om bătrân?" „Adevărat, adevărat îți spun, că dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este Duh", i-a răspuns Iisus.
Sub inspirația Duhului Sfânt, Isaia scrisese: „Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită". David se ruga și el: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic".
După Înălțarea Domnului, Nicodim a ieșit plin de curaj în față. El a folosit averea lui pentru susținerea bisericii care tocmai se născuse atunci când iudeii se așteptau ca la moartea lui Iisus ea să fie desființată. A fost batjocorit și persecutat de aceia care îl onoraseră pe vremuri, a ajuns sărac, dar n-a scăzut în credința care-și avea începutul în noaptea când a stat de vorbă cu Iisus.
