„DRUM CRUCIAL"
„Pe scara sufletului meu / M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu - eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, / Iar El urca surâzător spre ea... Şi ne-am oprit la jumătatea scării / Încrucişându-ne în clipa-întâmpinării / Săgeţile perechilor de ochi ca de obicei - ah! Ochii lui cum seamănă cu ochii mei! Pe scara sufletului meu / M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu - El cobora solemn din conştiinţa mea, / Iar eu urcam surâzător spre ea!..."
***
„ÎN AŞTEPTARE"
„Nu ştiu ce s-a schimbat în mine, / Dar simt că s-a schimbat ceva - ceva la fel ca după-o boală grea, / Când simţi că-ţi este mult mai bine!... Am fost cândva bolnav cu-adevărat?... / Sau boala mea n-a fost decât / Coşmarul unui vis urât / Din care abia acum m-am deşteptat?... Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vrea / Să ştiu - când, mai curând sau poate, mai târziu, / Acelaşi «fapt divers» se va-ntâmpla... / N-aştept decât o zi din calendar, / Când Dumnezeu are să-mi facă semn / Că pot intra-n Ierusalim, solemn / Ca şi Cristos, călare pe măgar!"
***
„A XI-a PORUNCĂ"
„Ascultă, priveşte şi taci!... / Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, / Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce faci... / Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte / Şi glasul sirenei te fură, / Tu pune-ţi lacăt la gură / Şi-mploră doar sfintele moaşte - / Când simţi că păcatul te paşte!... Când simţi că duşmanul te-nvinge, / Sugându-ţi din suflet credinţa, / Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa / Şi candela minţii nu-ţi stinge - / Când simţi că duşmanul te-nvinge! Când braţele încep să te doară, / De teama să nu îmbătrâneşti,/ Rămâi tot cel care eşti - / Aceeaşi piatră de moară - / Când braţele încep să te doară!... Iar când cu ochii spre cer, / Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci, / Ascultă, priveşte şi taci!... Din braţe fă-ţi aripi de fier / Şi zboară cu ele spre cer!..."
Ion Minulescu (1881-1944), poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Este numit director general al artelor în anul 1922. S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică, şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice. Cultivând momente lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ţinuturilor exotice, marea, aspiraţia spre un absolut indefinisabil, stări sufleteşti enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică şi moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. În urma unui colaps cardiac, moare la 11 aprilie 1944, şi este înmormântat la Cimitirul Bellu.
„1001 CUGETĂRI"
