„La revoluţie, pe care eu şi soţul meu am trăit-o din plin, am stat sub gloanţe, la atelierul nostru, de lângă televiziune. În toate nopţile acelea, eu am stat în genunchi şi m-am rugat: Doamne trimite îngerii să ne scape! Sunt foarte fricoasă din fire. Trei nopţi am stat în genunchi şi m-am rugat lui Dumnezeu să ne trimită îngerii. Mulţumesc lui Dumnezeu că am trăit revoluţia. În clipele acelea, când mă rugam, am înţeles că trebuie să mă ocup şi de tema îngerilor, pentru că Dumnezeu mi-a trimis îngerii săi şi am scăpat nevătămaţi".
***
„Biserica este o comuniune de credincioşi. Dacă nu eşti cu ceilalţi alături, dacă nu eşti în comuniune, nu eşti în biserică, căci biserica suntem noi toţi. Sunt momente în biserică, de exemplu, când se spune Tatăl Nostru sau Crezul, când dintr-o dată simţi că se ridică biserica în sus şi pluteşte totul în aer. Dar lucrurile acestea nu le poţi simţi decât dacă le trăieşti".
* * *
„În Piaţa Universităţii, la revoluţie, mii de oameni au stat în genunchi şi au rostit Tatăl Nostru. Au fost momente incredibile. Puteai să fii neom, dacă mergeai acolo trei zile la rând deveneai om, te apropiai de Dumnezeu. Şi, de fapt, eu cred că nu eşti om decât dacă eşti aproape de Dumnezeu".
Silvia Radu (1935-), artist plastic, absolventă în 1960 a Academiei de Arte Frumoase, clasa profesorului Ioan Lucian Mumu. Din 1961 expune la majoritatea expoziţiilor anuale, municipale şi ocazionale organizate de Ministerul Culturii şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România. Expoziţii personale la Sala Dalles, Bucureşti, expoziţia de pictură la Muzeul de Artă Constanţa, Târgu-Mureş, Bistriţa, Biserica Evanghelică Herina, Cluj-Napoca, Timişoara ş.a. A fost premiată cu foarte multe distincţii şi premii. Printre lucrările monumentale enumerăm: „Legenda meşterului Manole" - Bucureşti, „Sculpturi ambientale" - Costineşti, „Neptun"- sculptură de marmură din staţiunea Neptun, „Sfântul Gheorghe" din Piaţa Sf. Gheorghe - Timişoara. Ctitor de Mănăstire.
Reflecţii memorabile:
„Intrarea în Biserică este un lucru esenţial în viaţa omului; când ai intrat în Biserică eşti salvat, dacă intri cu dorinţa de a fi salvat".
„Când eşti în deznădejde, să te gândeşti că Hristos este de faţă, este lângă tine, este în faţa ta. El vine, trebuie doar să-i întinzi mâna. Şi mâna lui Dumnezeu este deja întinsă către tine şi te-a şi săltat în sus".
„Pentru mine prima Spovedanie a fost ceva de un efect stupefiant. Eram atât de fericită după aceea, atât de eliberată, cum nu pot să vă spun. Prima Împărtăşanie a fost absolut fabuloasă".
„1001 CUGETĂRI"
