Aducerea în actualitate a unei ilustre personalităţi din viaţa culturii române ne aduce un sincer sentiment de emoţie, dar şi o bucurie deplină. De la început trebuie spus că cele mai importante momente din viaţa şi istoria poporului nostru nu constituie nişte simple aduceri-aminte, ci acestea au fost imortalizate în opere de artă perene, au intrat în tezaurul poetic sau muzical al patrimoniului nostru naţional. Evenimentele de cultură istorică au rămas şi vor dăinui ca repere pentru noi şi pentru viitorime. Cronicile şi pomelnicele în lut şi piatră, nume de ctitori şi făuritori de ţară se găsesc pretutindeni în analele şi arhivele naţionale. Şi nici muzele n-au dormit în zbuciumul, plângerea sau bucuria ţării!
Cine nu se cutremură auzind «Altarul Mânăstirii Putna», bucată muzicală închinată aceluia care a fost Ştefan cel Mare, născut din viţă strămoşească sănătoasă cu fire adânci în istoria neamului; bine l-a prins şi poetul D. Bolintineanu în Mama lui Ştefan cel Mare. Care ascultător nu este cuprins de un sfânt fior auzind Deşteaptă-te, Române! sau mai spre izvoarele istoriei, epopeele: Ultima noapte a lui Mihai Viteazul, de D. Bolintineanu, sau volumul Ostaşii noştri, de V. Alecsandri? Ce suflet de român nu tresare la îndrăzneala de veşnică amintire de la Rovine, citind Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu. Şi mai spre începuturi, ascultând opera Decebal, de Gh. Dumitrescu, sau opera Oedip, de George Enescu, ele produc adevărate fulgere spre epocile apuse, dar veşnic vii în inimile noastre, pentru a vedea farmecul din care s-a născut dragostea de glie şi cultul cerului şi al pământului la poporul român.
Şi marele sculptor Ion Vlasiu a fost frământat de istorie pentru că şi-a iubit neamul cu tradiţiile şi obiceiurile lui care-l deosebesc de alte neamuri şi a creat pentru strămoşi şi pentru noi, pentru cei de mâine şi pentru întreaga lume a artei.
Dar pentru noi, românii, Ion Vlasiu, cu întreaga sa creaţie, a devenit bun naţional.
Ion Vlasiu a fost crescut şi educat în cultul Patriei, fiind încălzit de dragostea de glie care ardea în inimile tuturor celor din jurul său. Umanismul marelui sculptor întruneşte în chip tainic armonia veacurilor şi ecoul artelor şi oricine se apropie de arta lui cu adâncă evlavie este fascinat şi uimit. Creaţia lui Ion Vlasiu este un cult al muncii. Munca, pentru el, este o lege sfântă, care l-a ajutat să-şi împlinească menirea în viaţă, şi anume menirea de creator. Pentru el, munca este o binecuvântare, pentru că, prin ea, ajunge la deplinătate, de desăvârşire artistică, spre care a fost chemat.
O altă ipostază a autenticităţii artei sculpturale este şi amprenta credinţei. Ion Vlasiu era pătruns de un cult al Patriei. Naţionalismul său l-a mărturisit în opera sa. El gândeşte, realizează şi înfige în acest pământ străbun elemente care se înveşnicesc, care depăşesc bariera timpului, împletind nostalgia trecutului cu succesele prezentului, nădejdile celor de mâine cu cele ce vor urma până la obştescul sfârşit. Optimismul infuzează toate compartimentele artei şi influenţei lui Ion Vlasiu şi se răsfrânge asupra tuturor domeniilor vieţii spirituale româneşti, reprezentând în acelaşi timp subiectul unor fertile meditaţii şi etalonul artistic spre care năzuieşte orice creator de valori spirituale autentice.
Şi când poporul sărbătoreşte un eveniment din viaţa lui istorică, cum este de exemplu cazul aniversării săvârşirii unităţii naţionale a statului unitar român, la loc de cinste sunt amintite şi operele închinate de artiştii noştri acelui eveniment. Dar „cazul" lui Vlasiu nu-i singular şi se înscrie în acea familie de genii tipic românească pentru care modestia şi sinceritatea însemnau formele supreme de apropiere de tainele artei şi de exteriorizare a talentului. Asemenea lui Ion Creangă, Nicolae Grigorescu, Ion Luchian, George Enescu şi chiar Mihai Eminescu, Ion Vlasiu a avut conştiinţa valorii lor pentru a servi poporul din care s-a născut.
Poporul nostru şi-a mângâiat durerea şi a ridicat monumente cu diferite prilejuri - unele nedorite, cum a fost Primul Război Mondial, ca de altfel toate războaiele - pentru a ţine trează conştiinţa de neam şi cultul libertăţii, neatârnării şi suveranităţii. Aşa se explică dragostea pe care întreaga cultură românească o manifestă pentru creaţia lui Ion Vlasiu şi aş aminti aici de monumentul dedicat Unirii. Admirăm nu numai perfecţiunea şi spiritul care le-a zămislit; refacem nu numai etapele individuale, ci drumul unei culturi care a cunoscut un neîncetat proces de esenţializare şi de captare a ceea ce este permanent uman. Viaţa şi opera lui Ion Vlasiu reprezintă o superioară îngemănare între ce este particular modului românesc de gândire şi ceea ce acest mod de gândire a înscris în circuitul valorilor universale. Ion Vlasiu nu este pentru noi românii numai un artist de geniu, ci o permanenţă a culturii noastre.
Numele marelui maestru Ion Vlasiu se înscrie, fără îndoială şi pe bună dreptate, în galeria marilor oameni de cultură ai neamului nostru românesc pentru profundul profesionalism al domniei sale, precum şi pentru seriozitatea pe care a arătat-o în tot ceea ce a întreprins dânsul. Numele lui va rămâne legat de marile realizări ale domniei sale pe tărâm cultural, realizări care sunt multe şi importante. Personalitate reprezentativă, maestrul Ion Vlasiu se integrează şi se impune în constelaţia culturii române ca un mare sculptor, pictor şi scriitor. Cu siguranţă, Ion Vlasiu face parte din elita românească, iar studierea personalităţii şi operei sale se impune cu precădere. Cartea vieţii domniei sale este bogată în fapte mari şi răsunătoare şi atitudini adânc grăitoare. Cinstind şi omagiind vasta personalitate şi impresionanta operă a maestrului Ion Vlasiu, înfăţişăm aici exemplul unei vieţi de muncă şi demnitate, pilduitor pentru toată societatea românească.
Trebuie să amintim aici şi de câteva distincţii şi premii cu care a fost încununată opera lui Ion Vlasiu. În anul 1939 este distins cu Premiul Academiei Române, pentru romanul Am plecat din sat. În anul 1942 primeşte Premiul Anastase Simu. În anul 1964 sculptorului Ion Vlasiu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice şi cinematografiei. În anul 1993 primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.
Maestrul Ion Vlasiu reprezintă o icoană vie, curată şi înseninătoare, permanent aducătoare de ceva frumos. Domnia sa are deja asigurat un loc de cinste în panteonul marilor oameni de cultură ai neamului nostru românesc. Chipul şi vasta operă a maestrului Ion Vlasiu fac parte din acele figuri şi momente din istoria poporului român care sunt mereu actuale şi ale căror mesaje sunt permanente în conştiinţa tuturor generaţiilor. Ion Vlasiu lasă o puternică dâră de lumină în viaţa poporului român. Felul cum a slujit el valorile româneşti, activitatea lui multilaterală şi consecventă pe această linie, pilda vieţii lui, toate acestea constituie o pildă vie pentru toate timpurile.
