Stau şi mă crucesc câte poate face setea de putere într-o ţară aşa-zisă săracă, dar pe care cei care ar vrea să o conducă ştiu că ea mai poate fi ,,mulsă'' bine, încă ani buni de acum înainte. Acum iasă la iveală toată mizeria, ipocrizia, minciuna, laşitatea, de care e în stare un politician, pentru a ajunge, prin orice mijloace, la „masa cu bucate" mult râvnită de el şi de toţi ai lui. Se încearcă totul, fără scrupule, se denaturează adevărul până dincolo de limita ruşinii, se uită buna-cuviinţă, demnitatea, ranguri, prietenii, cutume, se atacă obsesiv, aducând în discuţie probleme vechi, lămurite deja, totul, dar absolut totul numai pentru a murdări, împroşca cu lături adversarul, pentru a crea în jurul acestuia un zid de neadevăruri care să impresioneze opinia publică, străinătatea şi pe toţi cei care nu au acces direct la surse de informare şi nu participă la dezbaterea ce încearcă să se încropească pentru aflarea adevărului.
Hoţul strigă în gura mare cât îl ţin puterile: hoţii!!!, scăpaţi-ne de ei! Şi, ca de fiecare dată, cei care au fost până mai ieri la guvernare şi au scufundat ţara în mizerie şi sărăcie vor din nou să ajungă în jilţul puterii, fără nici cea mai mică umbră de ruşine pentru tot răul făcut acestui năpăstuit popor, ba din contră, lăudându-se, de câte ori au ocazia, că au deja un program de guvernare care va duce ţara pe culmi nemaivăzute de progres şi civilizaţie. Ce tablou jalnic, greţos, oribil, care este de fapt oglinda fidelă a realităţilor din acestă ţară. În el suntem cu toţii implicaţi, fără excepţie, pentru că noi, cu votul nostru, am creat această clasă politică atât de murdară, abjectă şi coruptă, pentru că, după ce am văzut de ce sunt în stare unii dintre ei, i-am mai ales încă o dată, ba chiar de mai multe ori la rând, fără să-i măturăm definitiv de pe scena politică.
Suntem o naţiune jalnică, pe care politica şi mai ales jocurile ei murdare au schimbat-o definitiv. Ea, politica, a născut ambiţii, patimi, vise de mărire, de îmbogăţire, de putere, dezbinând acest neam, sărăcindu-l de valorile lui morale ancestrale, născând şi întreţinând hoţia generalizată, lipsa respectului faţă de legi, multe dintre ele făcute tocmai pentru a sluji interesele cuiva anume aflat în acel moment la guvernare. Toate partidele au făcut la fel, s-au spurcat între ele, s-au ameninţat cu puşcăria, au făcut dezvăluiri nedemne, după care s-au pupat şi au coabitat împreună ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, pierzându-şi în acest fel orice urmă de demnitate, verticalitate, ba chiar şi principiile politice definitorii care le individualizau şi le separau ireconciliabil până atunci.
Până mai ieri mai aveam ceva speranţe că justiţia umană va putea îndrepta lucrurile, mai ales atunci când ea, justiţia, s-a apucat să ancheteze cazurile grave de corupţie aflate ,,la păstrare" de câţiva ani buni, în aşteptarea unor momente când ar fi trebuit ca ţara să ştie că începe timpul lucrului bine făcut. Dar şi aici, ca peste tot şi toate câte le-am vrut a fi făcute bine în această ţară, s-a sărit calul. Şi asta, pentru că o mână de oameni interesaţi, aflaţi la conducerea Justiţiei Române, aleg, instrumentează şi condamnă cum vor şi pe cine vor ei, chiar şi oameni complet nevinovaţi sau împotriva cărora nu există dovezi concludente, ci doar urme de suspiciuni. În acest mod şi Justiţia Română va începe să se descalifice şi să-şi piardă orice urmă de credibilitate, de verticalitate, de imparţialitate şi e păcat de speranţele ce ni le-am pus în ea.
Şi atunci mă întreb, aşa cum de mii de ori v-aţi întrebat poate şi domniile voastre, cititorii acestui ziar, liber şi independent, care prezintă opiniile tuturor: noi în cine să mai credem? Pe cine să votăm ca să reprezinte interesele noastre, ale celor mulţi, masa aceasta amorfă, uşor influenţabilă de minciunile lor, maşina de vot care azi-mâine nu mai e necesară pentru că oricum votul se falsifică în favoarea cuiva? Greu răspuns, pentru că prea puţini mai sunt cei rămaşi curaţi, iar aceştia nu prea au nicio putere în momentul de faţă. Dacă ar fi să gândim drept, aproape că nu există nicio persoană publică care să nu poată fi condamnată pentru o faptă penală, dacă se caută şi se răscoleşte puţin prin viaţa acestuia, ceea ce dovedeşte cât de coruptă, de stricată, de imorală este societatea românească în ansamblu ei.
Tocmai de aceea, răspunsul la aceste întrebări este atât de greu de dat. Doar după ce se va curăţa clasa politică de toţi cei care fac doar politica banului în interes personal, după ce se va curăţa justiţia de cei care fac justiţie politică, după ce economia capitalistă va fi făcută doar după legile ei proprii, când interesul general al acestui neam truditor, pe ce a mai rămas din marea lui moştenire trecută, va prevala interesul particular, doar atunci societatea românească se va însănătoşi şi va merge pe propriile picioare. Când se va întâmpla asta? Doar atunci când va veni un alt Ştefan, un alt Mihai, un alt Ţepeş Vodă care să ardă cu fierul roşu rana răului, doar atunci neamul acesta se va vindeca şi curăţi de toate bolile sale. Că aşa a fost dat de când lumea ca toate cele mari în istoria unei naţiuni să se facă doar sub conducerea fermă a unor oameni mari, puternici şi adevăraţi.
De aceea când rostim aceste nume ne înfiorăm, pentru că sub ele stau multe altele în care ei şi-au pus viaţa lor şi viaţa semenilor în palma lui Dumnezeu şi cu credinţa în dreptatea Lui s-au avântat în lupte. Păcat că naţiunea română este condusă astăzi de oameni mici, neimportanţi pentru a fi reţinuţi de istorie. Ne merităm soarta, pentru că nu suntem în stare să ridicăm dintre noi un singur bărbat adevărat, care să simtă toată durerea acestui neam, să se pună în fruntea lui şi să-l umple, prin faptele sale, de glorie veşnică.
