Şi „a avea curaj" se învaţă…

Privind retrospectiv, în 2013, neprezentarea, la nivelul ţării, a mii de copii la examenul de bacalaureat pare a fi fost, conform analiştilor, semnul unei stări de deprimare, a neîncrederii copiilor în ei înşişi. Într-un cuvânt al fricii de eşec. În sport se spune: „Ai câştigat, continuă, ai pierdut, continuă!" În realitate, a da ochii cu eşecul este o experienţă care se repetă în viaţă, pe toate demersurile ei. Pentru a da ochii cu eşecul, ca şi cu succesul, cu reuşita sau cu nereuşita, nu se poate decât participând. A reuşi înseamnă, înainte de toate, a participa, a intra în cursă. Concluzia? Condiţia numărul unu pentru eşec sau succes este participarea.

Din păcate, şcoala nu-i învaţă pe copii să aibă curaj, să înfrunte eşecul, nu a creat nici modele de oameni puternici, iar oamenii puternici sunt aceia pregătiţi emoţional să participe, chiar şi dacă au unu la sută şansă de câştig. Să nu omitem, în acest sens, faptul că, la ultimele alegeri parlamentare, pentru unii candidaţi, cărora nu li se dădea nicio şansă de câştig, participarea s-a dovedit a fi providenţială, având câştig de cauză (chiar de pe locurile doi-trei!) în dauna altora, creditaţi cu prima şansă. Au câştigat, în primul rând, pentru că au participat şi nu le-au fost frică de un eventual eşec!

 

Lasă un comentariu