Aniversar,-ă, aniversări, -e adj. care aminteşte de un eveniment petrecut la aceeaşi dată, cu unul sau mai mulţi ani în urmă.
Au trecut trei ani de când redactorul-şef al cotidianului „Cuvântul liber", profesorul, ziaristul şi scriitorul Lazăr Lădariu mi-a propus să preiau rubrica „Mult e dulce şi frumoasă", susţinută cu atât de multă competenţă ştiinţifică şi totală dăruire de către domnul profesor universitar T. A. Enăchescu. Trebuie să mărturisesc că nu mi-a fost uşor să mă decid, mai ales că aveam modelul înălţat la statutul de cel mai mare lingvist al zonei noastre (termenul judeţ nu ar cuprinde aria spaţială pe care o am acum, în gând).
Raftul din bibliotecă cu cele patru lucrări didactice, cu cele patru plachete de versuri, antologia de poezie şi dragele mele „Mendre ale memoriei" mi-au asigurat o oarecare încredere. Alături mi-au fost, ca întotdeauna, Luminiţa şi Sandu, dar şi Alex, Ana, Iulia, Ioana şi Maia. Ana-Petra mi-a devenit un deosebit sprijin, în traducerile din limba franceză şi spaniolă.
Hotărârea a fost luată şi, în 13 iulie 2012, apărea prima tabletă la rubrica, atât de cuprinzătoare pentru a ne defini, prin graiul nostru dulce şi frumos, prin duminica dătătoare de sărbătoare a limbii în care ne rugăm, prin straiele sensibile ale sufletului care împrumută din roşul macilor, din galbenul spicelor şi al sânzâienilor, din albastrul necuprins al cerului coborât în florile de cicoare şi în cele de nu-mă-uita.
Nu aş vrea să fiu rigidă (că laude mi-am prea adus), dar aş distinge în conceperea rubricii două etape (până la 29 martie 2013 şi următoarea etapă de la data amintită şi până în prezent). De ce sunt necesare aceste precizări? În prima perioadă a colaborării am tratat o diversitate tematică: Caragialeana: Momente - Monumente; A învăţa - învăţăcel; Carte - ceaslov, abecedar, scrisoare; Naştere şi adormire; Aură - aureolă, nimb; Cuvintele naţiunii etc.
M-am gândit apoi să prezint (sistematic) substratul, stratul şi adstratul limbii române. Termenii sunt folosiţi în studiile lingvistice. Am trăit şi trăiesc un mare, nespus de mare, regret că dacii ne-au lăsat atât de puţine cuvinte, că n-am putut să dezvolt structura morfologică şi îmbinările sintactice ale limbii dacilor, a învinşilor. Un articol apărut în „Cuvântul liber" (când eu eram în plină latinitate a stratului limbi române) m-a determinat să recit aici, în preajma lucrurilor care mă ştiu şi le ştiu de mai bine de cinzeci de ani. (Un mare poet aduna scaunele de la vecini, şi le citea poezii!). Prin urmare, „viva voce am recitat" pentru dacitate versurile: „Sunt linii pe pajişti/ Şi-i miros de otavă./ Îmi vine să cred/ Că dacii treziţi/ În dimineaţa cu rouă/ Purtând fiecare,/ O coasă-creion;/ În ovale de linii/ Au venit printre noi./ E desenul pe care/ L-am văzut pe Columnă./ Şi gândul mă duce/ Din nou înapoi/ Mă bucur nespus/ Că ştiu să mai scrie/ Cu brazde pe pajişte/ Venit-au spre noi." I-am recunoscut uşor… că am trăit aproape patru decenii lângă un dac dârz, care mi-a fost soţ şi profesor şi căruia (ca o dăciţă ce sunt) i-am făcut, cu mare drag şi de multe ori, scoverzi cu urdă şi mărar, ca la Păniceni.
Mă întorc la stratul limbii şi la „muncile" mele de extragere a citatelor de parcurgere a bibliografiei generale, printre care şi Elemente de morfologie de Alexandru Toşa, apărută în 1983 la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Apoi, cu exemplele extrase pe fişe, încerc variante de redactare (cu multe reveniri).
Cât timp lucrez la o tabletă şi mai ales cât timp am lucrat la cele 130 de tablete, refuz să mă gândesc!
Nici Măria Dinului (Fefeleaga), din Munţii Apuseni nu a numărat coşărcile cu piatră pe care le-a cărat folosindu-se de calul orb, Bator.
Când voi părăsi stratul, mă opresc la adstrat. Dacă apar „erori latineşti, apelez la clemenţa profesoarelor de Limba latină. În multe momente ale redactării tabletelor folosesc manualul de Limba latină, oferit de prietena mea, profesoara Mimi Conţ. Este recunoscut faptul că, „nu toţi le ştim pe toate", iar la Filologia din Cluj, profesorul Tiberiu Weis, traducea cu noi, studenţii, De bello Gallico de Caius Iulius Caesar, dar ştiam atunci latina.
Nu ştiu dacă stimaţii cititori manifestă interes pentru rubrica cu nume atât de plin de semnificaţie patriotică, dar ştiu că sunt cititoare care au îndosariat articolele, ca auxiliare didactice.
Intrăm cu dragoste pentru limba „cea dulce şi frumoasă" în anul al patrulea, cu mulţumiri prietenelor mele de la tehnoredactare.
