Ziua Armatei Române, sărbătorită în fiecare an la data de 25 octombrie, readuce în memoria colectivă izbânzile și sacrificiile ostașilor români din trecutul și prezentul țării. O dată plină de semnificații istorice, aflată în strânsă legătură cu ținuturile ardelenești, teritorii din care Armata Română și-a legat cu mari sacrificii cele mai însemnate biruințe din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Dictatul de la Viena este declarat nul în septembrie 1944, urmare a întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste și a aliaților acesteia, la 23 august 1944. Un obiectiv prioritar pentru Armata Română l-a constituit recuperarea Ardealului de Nord pierdut în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, în favoarea Ungariei. Convenția de armistițiu din septembrie 1944, încheiată între puterile aliate și România, proclama nulitatea acestui arbitraj prin care România pierduse 11 județe, totalizând o suprafață de mai bine de 43.000 de km pătrați, iar în data de 10 octombrie a aceluiași an, regele Mihai I a promulgat legea prin care se înființa „Comisariatul Român pentru administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei".
După izbucnirea luptelor armate pe teritoriul Transilvaniei, în septembrie 1944, trupele române au obținut o serie de victorii împotriva unităților militare maghiaro-germane, culminând cu luptele de la Oarba de Mureș pe teritoriul județului Mureș, unde pierderile (jertfele) au fost de peste 11.000 de ostași morți, ai Armatei a 4-a Română.
Un cunoscut istoric militar și analist, generalul Ion Cupșa, aprecia: „Luptele din zona Sângeorgiu au fost cele mai grele și mai sângeroase dintre cele desfășurate de Armata a 4-a Română din Transilvania.
Jertfele de peste 11.000 de ostași ai Armatei a 4-a Română sunt mai mari decât întregul Război de independență de la 1877-1878. În luptele pentru eliberarea părții de nord a Ardealului au fost angrenate un număr de 18 divizii de infanterie, 5 divizii de vânători de munte, 5 divizii de cavalerie, 2 brigăzi de artilerie antiaeriană și alte unități militare cu un efectiv de 275.000 de militari.
Pe lângă marile unități ale Armatei Române, o contribuție de seamă la eliberarea părții de nord a Ardealului au avut-o și trupele operative de jandarmi din Ministerul de Interne, compuse din 3 batalioane, 23 de companii de poliție, școli de ofițeri de jandarmi București și școlile de subofițeri de jandarmi de la Drăgășani și Timișoara".
În această campanie Armata Română a eliberat peste 800 de localități, din care 8 orașe, provocând inamicului pierderi umane și materiale, luând numeroși prizonieri și capturând o mare cantitate de armament și muniție.
După eliberarea părții de nord a Ardealului, Armata Română a continuat lupta alături de Puterile Aliate, împotriva forțelor hitleriste și horthyste pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, până la înfrângerea definitivă a inamicului, culminând cu victoria definitivă de la 9 mai 1945.
Faptele de arme săvârșite de Oștirea Română vor rămâne veșnic înscrise în istoria poporului român. S-a ajuns prin lupte la frontiera tradițională a României, întregul Ardeal a fost dezrobit, dar nu fără un sacrificiu de sânge considerabil.
Peste 1.500 de ofițeri și subofițeri și 62.000 de ostași morți, răniți și dispăruți.
Ioan Stoica, prim-vicepreședinte al Asociației Cultul Eroilor „Gen. Ștefan Gușă"
P.S. Noi, ardelenii, care după secole de împilare națională și oprimare socială, ne-am găsit deplina libertate doar cu sprijinul fraților noștri: munteni, olteni, moldoveni, dobrogeni, merită ca pentru sacrificiul lor să le purtăm o vie recunoștință, abandonând în relațiile noastre de frați, atitudinea de aroganță, sau de superioritate afișată, de unii confrați de-ai noștri, care, după ce s-au văzut cu „sacii în căruță" au uitat de unde ne-a venit sprijinul eliberator. Iar dacă astăzi noi, ardelenii, suntem mai bogați decât ceilalți, adică, dacă am ajuns la un nivel de dezvoltare economică superioară, faptul se datorează și volumului mare de investiții orientate către Ardeal de către Guvernul României între cele Două Războaie Mondiale, în vederea câștigării supremației economice în Transilvania a capitatului preponderent românesc.
