Eram în prag de Sfântu Ilie 2015, într-o zi autentică de vară. Orășenii, și în special cei care sunt în vacanță, au luat cu asalt Complexul Mureșul încă de dimineață, pentru că se apropia o caniculă greu de suportat între pereți sau pe asfalt. Toate „bune și frumoase" până către ora 10.30, când în locul programului „Radio vacanța" (cu care ne obișnuim vrând nevrând) au început niște bătăi infernale în boxe, la fel ca cele care au făcut peștii să sară din apă, la ediția din 2006 a Festivalului Peninsula. Am auzit și numărătoarea specifică probelor de microfon, apoi oamenii au început să vorbească din ce în ce mai tare între ei și în zona de îmbăiere se părea că „se coace" un vacarm.
Niște tineri au ca obiect de activitate promovarea în viu a muzicii robotizate (electronice, mecanice sau cum o mai fi) și au primit aprobarea de la autoritățile locale să facă acest lucru în diferite puncte de atracție din domeniul public al municipiului. Pe măsură ce cresc decibelii și mașina muzicală devine mai enervantă, crește tensiunea și agitația în rândul vizitatorilor. Oamenii se întreabă, ce o mai fi și muzica aceasta? Se uită agitați în toate părțile, apoi încep să-și facă bagajele și „schimbă locația". Deși eram la circa 300 m de boxe, am simțit că încep palpitațiile în piept, cresc extrasistolele și am hotărât să „schimb locația", cu piscina acoperită, unde este mai răcoare și zgomotele din exterior sunt cât de cât atenuate prin perna de aer și apa din piscină.
Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu o doamnă respectabilă, agent de poliție locală, cu o experiență de peste șapte ani în complex. Am rugat-o să încerce „să-i întoarcă" pe turbulenți între limitele prevăzute de lege. Din răspunsul agentului am aflat, însă, că Poliția Locală asigură doar ordinea și liniștea publică (poftim???!!!) și dumneaei nu poate face un abuz împotriva persoanelor, întrucât nu au instrumentar de măsurare a intensității sonore. Considera că este mai bine, ca noi cetățenii să apelăm la audit sau la garda de mediu cu plângere scrisă sau prin telefon.
Am reținut recomandarea doamnei polițist și peste vreo oră am sunat la numărul de apel de urgență pentru a contacta Comisariatul Gărzii de Mediu. La celălalt capăt al firului însă mi-a răspuns Poliția (și atât).
Mi-a ascultat relatarea și mi-a trântit telefonul cu un „E loc de distracții, la revedere". Ei bine, stimate domn „Poliția", eu nu vă spun „La revedere". Doresc să văd o altă poliție după douăzeci și cinci de ani de democrație. O poliție respectabilă, receptivă la problemele cetățenilor, apropiată de civilizația tradițională a municipiului, de bunul-simț civic; poliție, care mai respectă etica discuțiilor și comunicărilor telefonice și nu în ultimul rând onorează banii investiți în instituție.
Dacă vom trăi cu „nu se poate" sau cu „la revedere" la braț, riscăm să ajungem la cheremul altora, să ne „închinăm la altare străine", ne pierdem identitatea de târgumureșeni, iar Weekend-ul va ajunge un loc cu de toate și bun de nimic.
Hienele industriei distractive sunt la pândă neîncetat și așteaptă fraierii să le cadă în capcană. Ar fi păcat ca tocmai aici, într-un municipiu (care intenționează să ajungă Capitală Culturală a Europei), cu tradiție culturală notorie să transformăm frumosul din creația umană pertinentă în manifestări de bâlci și apoi în bani ca Iuda.
