EROI STRĂINI (III) SFÂNTUL NICOLAE AL II-LEA, ULTIMUL ȚAR AL RUSIEI

Țarul Nicolae, născut la 6 mai 1868, a devenit în 1881, când tatăl său Alexandru al III-lea era țar, țarevici (moștenitor al tronului). Considerat fiind, de țar, ca având o fire prea blândă, fiul Nicolae nu a fost inițiat în arta guvernării țării. Nicolae a fost căsătorit cu prințesa Alix, o nepoată a Reginei Victoria a Angliei, cu care a avut 5 copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. Ajuns pe tron în 1894, țarul Nicolae al II-lea (1894-1917) s-a confruntat atât cu o criză internă, cât și cu participarea Rusiei la operațiunile militare din Primul Război Mondial (și-a asumat rolul de comandant suprem al Armatei Rusiei). După abdicarea sa forțată, în contextul revoluției bolșevice, țarul Nicolae al II-lea și familia sa, cum era de așteptat, a cunoscut supliciul marilor orori ale “ciumei roșii”.

Astfel, Guvernul provizoriu, condus de Kerenski, i-a închis pe toți în reședința imperială, după care, în august 1917, i-a mutat mai întâi în Tobolsk, Siberia, apoi la Ecaterinburg. Aici, familia imperială a fost împușcată, în subsolul Casei Ipatiev, de un pluton de execuție bolșevic. Trupurile au fost aruncate într-un puț, în noaptea de 17 iulie, apoi au fost aruncate într-o groapă comună, la circa 19 km nord de Ecaterinburg, nu înainte însă de a fi fost turnate pe ele acid sulfuric. Două dintre cadavre au fost arse.

Lasă un comentariu