Am găsit o povestioară cu tâlc, într-o carte veche, din 1823, intitulată „Îndreptarea patimilor în poveşti cu tâlc":
Într-un oraş, locuia cândva un mare bogătaş, un burghez destupat la minte, dar ateu convins şi, mai ales, declarat. Acesta, totuşi, decide să-şi trimită fiul la o scoală creştină cu reputaţie excelentă, la care se putea înscrie oricine.
După primele luni de studiu, fiul, întors acasă în vacanţă, îşi întreabă tatăl:
- Tată, cine este Dumnezeu?
- Ah, nu măpisa cu chestii dintr-astea, de Dumnezeu, Treime, Fiu sau Duh Sfânt!!
- Dar, tată…
Furios, tatăl îşi apucă fiul de umeri şi îl scutură cu putere, zicându-i:
- Ascultă-mă cu atenţie! Şi să-ţi intre bine în cap, o dată pentru totdeauna: Existăun Dumnezeu, în Treime slăvit! Iar noi... nu credem în El!
