Zilele trecute, primesc ordin de la familie să merg la piaţă şi să cumpăr fructe şi legume româneşti, dar numai de la cultivatorii mureşeni, care au grădini!
La Piaţa „Cuza Vodă" merg mai rar. Cum am vederea mai slabă, nu prea îi recunosc pe cei cu care mă întâlnesc, dar am avut bucuria să mă aud strigat: „Măi, Romane, nu mai cunoşti oamenii?" Mă scuz şi îl revăd pe un bun coleg, inginer, cu care colaborasem, el fiind la Controlul Calităţii Produselor şi la Protecţia Consumatorului. Îi spun că vin în această piaţă la o babă anume, care vine tocmai de pe lângă Caracal, din satul Izvoarele, care deţine o tarabă cu ardei şi roşii. Acum, văd că nu are roşii „inimă de bou", dar a început să pună într-o pungă vreo două kilograme din alea de care avea. O întreb pe babă cum e recolta pe la ei, prin Oltenia, iar ea începe să se fâstâcească, nu îmi răspunde.
Deodată, colegul o întreabă direct: „De unde eşti?" Baba tace, se uită chiorâş, răstoarnă marfa din pungă. Colegul o întreabă şi dacă are act de producător, baba se supără şi sare cu gura, pe ungureşte, că e jignită. „Asta nu-i olteancă, e precupeaţă din astea, care ia marfă de la depozitul de pe Săvineşti şi minte oamenii că o aduce din Oltenia", zice el. Vrea să îl caute pe şeful pieţei să o amendeze, dar îl rog să o lase în plata Domnului pe mincinoasa precupeaţă de Mureş, cu cetăţenie dublă, adică şi de olteancă.
Am renunţat a mai face cumpărături, iar colegul îmi spune că parte din tarabagii sunt producători mureşeni, care au grădini sau ferme, dar mulţi dintre cei care vând în piaţă sunt vechii bişniţari sau cei care se ocupau şi se ocupă şi acum cu intermedieri.
M-am despărţit de colegul meu, mulţumindu-i că m-a deşteptat la timp, aşa că m-am întors la mine în cartier, în Aleea Carpaţi, unde, de bine, de rău, vânzătorii scriu ţara de origine a mărfii… Pentru câţiva bănuţi la preţ, unii se înşală singuri cu mincinoşii ăştia de tarabagii, împotriva cărora administraţia pieţei ar trebui să ia măsuri.
