La apariţia primului număr al acestei reviste, am semnalat, încrezător, evenimentul, cu dorinţa de a avea prilejul să citesc şi următoarele. Şi surpriza s-a produs cu apariţia acestui număr. Problematica abordată, de colectivul redacţional, are o semnificaţie aparte: „Aniversarea a 75 de ani de la sfinţirea Catedralei Ortodoxe „Sfânta Treime" din Sighişoara. Din lectură am reţinut diversitatea problemelor referitoare la festivitate.
Voi semnala din cuprins.
În primele pagini, prof. Aurel Hârţoagă, în „Sărbătoarea de suflet", prezintă atmosfera sub care s-au desfăşurat procesiunile aniversare, la 16 decembrie 2012, sub auspiciile ASTREI şi Protopopiatului de Sighişoara. Este redactat şi programul după care s-a desfăşurat Actul sfinţirii Catedralei, în 1937, cu amploarea festivităţilor la care au participat IPS Mitropolitul Nicolae Bălan şi reprezentanţi ministeriali.
Cucernicul protopop dr. Ovidiu Dan - în cuvinte de aleasă trăire - prezintă: valoarea spirituală a acestui sfânt locaş, simbol al descoperiri şi legăturii supreme cu Dumnezeu; dimensiunea istorică şi arhitecturală a acestei zidiri măreţe; mijloacele de iluminare a conştiinţei credincioşilor pentru înţelegerea prezenţei „Sfintei Treimi". Despre trecutul populaţiei ortodoxe locale, se subliniază multele nedreptăţi sociale şi naţionale, care au durat secole, până la înfăptuirea unui locaş de cult, în 1775. De reţinut şi multele oprelişti învinse până la realizarea Catedralei în stil tradiţional.
Un interesant şi documentat demers istoric ne oferă preşedintele Astrei, dr. Stelian Larga, din care
se desprind repere de mare importanţă asupra Ortodoxiei în Transilvania. Se subliniază prezenţa, încă din secolul al XII-lea, a formaţiunilor de autoguvernare „Universitas Valahorum", apoi a Voievodatelor româneşti în Transilvania. Apariţia expansionismului străin - maghiar, otoman şi austriac - avea să destrame organizaţiile autohtone româneşti. Au urmat: excluderea etniei majoritare româneşti din viaţa social-politică; desfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania; distrugerea de mănăstiri şi biserici ortodoxe. Aceste stări opresive au generat revolte şi Revoluţia din 1848. Cu toată istoria zbuciumată, preotul Ştefan Balaş a reuşit să organizeze Biserica Ortodoxă în Sighişoara. După făurirea României Mari, în 1918, viaţa religioasă s-a dezvoltat, şi s-a organizat Protopopiatul de Sighişoara.
Prof. Gheorghe Gavrilă subliniază marile transformări în ţară (şi la Sighişoara), în perioada interbelică, iar dr. Nicolae Teşculă se referă la personalităţi marcante în viaţa oraşului, insistând asupra biografiei şi înfăptuirilor primarului Aurel Mosora.
Despre Catedrala din Sighişoara au scris, cu har şi profunzime, şi alţi cucernici părinţi. Preotul Adrian Dobre reflectă asupra minunatelor realizări picturale ale Catedralei, opera maestrului Anastasie Demian.
Asupra picturii locaşului insistă şi prof. A. Hârţoagă, relevând măiestria realizărilor pictorului iconar A. Demian, format la Atelierele de Artă Sacră din Paris. Reproducerile imaginilor în paginile Revistei sunt convingătoare. Ing. Radu Ursan reţine atenţia cititorului prin datele tehnice şi constructive aplicate la zidirea Catedralei, prezentate cu minuţiozitate şi rigoare.
Momentul aniversar, la 75 de ani, a prilejuit şi altor cucernici preoţi să consemneze măreţia faptelor corelate vieţii ortodoxe creştineşti.
Cucernicul părinte Petru Bleahu se referă la marile responsabilităţi ale preotului, faţă de credincioşi, de societate ,dar şi de Neam, de biserici, ierarhi şi, mai presus de toate, faţă de Tatăl Ceresc. Toate, săvârşindu-le cu scopul Mântuirii omului.
În consens, cucernicul preot Mircea Ceuşan este preocupat de şansele recuperării lumii laice, sub crucea Mântuitorului, prin credinţă, fără formalism.
Prof. Adrian Antihi se referă la rolul avut de Biserica Ortodoxă din Corneşti, care a fost printre primele zidiri din piatră din regiunea Târnavei.
Ing. N. Băia subliniază contribuţia credincioşilor din măiestriile oraşului la zidirea Catedralei Ortodoxe, la acţiunile de întreţinere şi reparaţii ale locaşului, peste timp.
Catedrala a beneficiat de prezenţa şi contribuţia Corului „Vox Animi", despre care prof. A. Hârţoagă afirmă că se află la aceeaşi vârstă aniversară.
Ing. Lucia Ţarălungă, adresează, de asemenea, cuvinte elogioase privind rolul şi contribuţia formaţiei corale la calitatea procesiunilor liturgice şi spirituale.
Prof. Rodica Proteasa a preluat conducerea corului din 1997 şi a contribuit la optimizarea condiţiilor şi a bazei tehnice şi materiale. Astfel, s-au asigurat cadrul şi resursele necesare unei desfăşurări optime, cu turnee în ţară şi străinătate, sporind prestigiul şi recunoaşterea formaţiei.
Se cuvine sublinierea că, şi prin acest număr al Revistei „Astrele Sighişoarei", colectivul redacţional şi autorii şi-au îndeplinit nobila misiune de a servi cultura poporului român. Astfel, cunoscutelor manifestări tradiţionale ale obiceiurilor şi artei medievale sighişorene - care se referă la un trecut, apăsător adeseori asupra populaţiei autohtone - se asociază acţiunile culturale ale Astrei şi Protopopiatului Ortodox, cu vădite rezultate asupra vieţii spirituale a credincioşilor din perspectiva apropierii de Tatăl Ceresc, prin iubire şi trăiri ziditoare. Pentru spiritul constructiv culturalizator, adresăm sincere felicitări realizatorilor.
