În urmă cu 559 de ani, la data de 22 august a anului 1456, începea ce-a de-a doua domnie a lui Vlad Ţepeş în Ţara Românească. Sunt convinsă că multă lume are cunoştinţă despre personajul Dracula, ca urmare a romanului cu acelaşi nume scris de Bram Stoker, îmbrăţişând ideea că eroul cărţii este una şi aceeaşi persoană cu domnitorul român, fără a cunoaşte prea multe aspecte legate de adevărata personalitate şi calităţile lui Vlad Ţepeş. Născut în Cetatea Sighişoarei din Voievodatul Transilvaniei, Vlad Drăculea a domnit în Ţara Românească în decursul a trei perioade: anul 1448, între anii 1456-1462 şi în anul 1476, principala realizare pe timpul domniei sale fiind aceea de a obţine pentru români independenţa faţă de Imperiul Otoman.
Interesant este că tatăl său, Vlad Dracul, nu a dat dovadă de devotament faţă de creştinism, deşi a fost primit la un moment dat în Ordinul Dragonului, o grupare militar-religioasă echivalentă cu cea a Cavalerilor Teutoni sau a Cavalerilor de la Malta ale cărei interese le-a trădat, punându-se în slujba turcilor alături de care a jefuit şi a pustiit Cetatea Caransebeşului. În umbra părintelui său, Vlad Drăculea, cunoscut şi sub numele de Vlad al lll-lea, susţinut de un corp de cavalerie turcească şi de un contingent de trupe împrumutate de la turcii la care fusese ostatic până la moartea tatălui său, la numai 17 ani, urcă pentru prima dată pe tronul Ţării Româneşti. Cei patru ani de captivitate la turci au fost decisivi în formarea sa şi ascensiunea la putere şi i-au oferit toate pârghiile pentru a-l înfrânge pe Vladislav al ll-lea, rival la tronul Ţării Româneşti şi vinovat de asasinarea tatălui său şi a se răzbuna pe boierii din Târgovişte care i-au torturat fratele şi l-au îngropat de viu. S-a discutat deseori de pedepsele cumplite pe care le-a instituit în timpul domniei sale Vlad, poreclit Ţepeş, unele dintre ele de-a dreptul demonice, fără însă a se face un paralelism cu actele de o cruzime rară prin care i-a fost decimată familia şi cu care a fost pavat drumul său spre domnie.
Majoritatea pedepselor sale au fost îndreptate însă, potrivit cronicilor vremii, împotriva negustorilor care nu respectau legile comerciale, făcând parte din politica de protecţionism comercial din Ţara Românească. Din anul 1459, Vlad Ţepeş a refuzat să mai plătească tributul de 10.000 de galbeni anual stabilit de turci, încheind o alianţă cu Matei Corvin cu a cărui soră se căsătoreşte. Surprinşi de sfidarea celui care fusese cândva captiv la ei, turcii s-au pregătit să jefuiască şi să pedepsească Ţara Românească. Folosind tacticile înaintaşilor săi, Vlad Ţepeş a pustiit pământurile în calea armatei turceşti, a otrăvit fântânile şi a nimicit grupurile trimise după hrană, iar în momentul în care a considerat că oastea otomană este suficient de epuizată a atacat-o determinându-l pe sultan să fugă în mod ruşinos de pe meleagurile Ţării Româneşti. Cei care se făceau vinovaţi de încălcarea legilor ţării, aveau parte de pedepse pe măsura faptelor, de la tăierea nasului, urechilor şi limbii, până la cumplitele pedepse de jupuire de piele, fierbere, decapitare, orbire, strangulare, ardere, ciopârţire şi multe altele, care tăiau pofta oricui de a călca strâmb şi a trăda interesele ţării. Din cauza frecvenţelor cu care aveau loc execuţiile prin tragere în ţeapă, chiar turcii au fost cei care i-au pus numele de Prinţul Ţepeş (Kazikli Bey).
Cartea lui Bram Stoker este o ficţiune, Vlad Ţepeş nu a fost un monstru, iar Transilvania, locul său natal, nu este un tărâm al vampirilor, deşi unora le place teribil de mult să dezvolte legende pornind de la cartea „Dracula", legende care nu au la bază niciun sâmbure de adevăr. Adevărul despre Vlad Ţepeş se spune că se regăseşte într-un manuscris de peste 200 de pagini, deţinut de Vatican şi scris de către Niccolo de Modrussa, însărcinat de Papa Pius al ll-lea cu anchetarea lui Vlad Ţepeş după arestarea sa de către chiar cumnatul său, Matei Corvin. Până când vom putea citi şi noi cele redate în acel manuscris, vă propun să ne amintim una dintre legendele dragi românilor care îl au pe Vlad Ţepeş în prim-plan.
Vlad Ţepeş şi boierul cel lacom
Voind a încerca cinstea boierilor săi, Vlad Ţepeş hotărî să-l aleagă pe cel mai de seamă dintre ei şi să-i sustragă o pungă cu o sută de galbeni. Bineînţeles că, de îndată ce a descoperit tâlhăria, boierul s-a înfăţişat în faţa domnitorului:
- Măria Ta, nu merg bine lucrurile în ţară, a strigat încă în timp ce-şi făcea plecăciunea!
- Cum aşa, a întrebat Vlad Ţepeş?
- Mi-a fost furată o pungă cu galbeni!
- Aşa ceva nu este cu putinţă în Tara Românească! Pedepsele mele sunt pe măsura faptelor!
- Atunci, dă poruncă, Măria Ta, să se afle hoţul şi să fie pedepsit!
- Câţi galbeni aveai în pungă, boier, cinstite?
- Două sute, Măria Ta!
- Iată deci tâlharul, se ridică mânios de pe tron Vlad Ţepeş şi dădu poruncă să fie tras în ţeapă boierul care se lăcomise să primească cu o sută de galbeni mai mult decât avusese în pungă!
Se spune că poveştile cele mai îngrozitoare legate de Vlad Ţepeş au fost scornite de negustorii saşi al căror negoţ cu Ţara Românească a suferit de pe urma legilor lui Vlad Ţepeş şi că, de invenţiile lor cumplite s-ar fi folosit însuşi regele Ungariei, care a comandat o grămadă de fresce sângeroase şi malefice, pentru a-l denigra pe Vlad Ţepeş în faţa Papei. Ca şi alţi conducători de seamă, şi Vlad Ţepeş a fost asasinat şi i s-a tăiat capul, care a fost trimis la turci pentru a fi tras în ţeapă, ca răzbunare pentru miile de ostaşi turci pedepsiţi în acest mod. Nu se ştie unde se odihneşte trupul Domniei Sale, dar românii trag nădejde că rămăşiţele descoperite la Comana ar aparţine domnitorului valah care a sfidat Imperiul Otoman şi a dat noi valenţe justiţiei din Ţara Românească.
