Câtă sporovăială, câtă zdroabă, zbucium şi gălăgie pe această inepuizabilă temă ce se vrea educativă şi civică! Adică, cine poartă şi cine nu, uniformă! Şi nu una stas, anume, plictisitore, enervantă şi ruşinosă chipurile, pentru copiii-elevi ai famililor avute şi înstărite, mândre şi arogante. Acei copii ai căror părinţi le cumpără haine, ghiozdane şi tablete telefonice-calculator cât mai sofisticate cu putinţă şi costisitoare! Copii lipsiţi de pofta de mâncare şi de învăţătură. Cei care în recreaţia mare doar ciugulesc din sandviciul bucătăriei exotice, restul oferindu-l sfidător colegilor cu părinţi mai puţin avuţi, dar, în schimb, tare harnici la învăţătură, deştepţi la minte şi cuminţi la şcoală, pe stradă şi acasă.
Cu militarii şi ofiţerii din armata regulată am rezolvat-o încă de pe vremea Războiului pentru Independenţa de Stat a României din anul 1877 (evident că de nenumărate ori schimbată croiala şi culoarea). Cu pompierii, am rezoltat-o mult mai devreme decât eroica lor bătălie cu turcii din Dealul Spirii. Cu poliţiştii şi jandarmii, aşişderea, însă din timpul scurtei dar rodnicei domnii a principelui Alexandru Ioan Cuza. Iar mai de curând am lămurit-o şi cu „smurdiştii", echipajele lor mixte fiind compuse din şoferi, pompieri, medici şi asistenţi medicali. Ce ne facem, însă, cu şcolarii şi cu liceenii!? De ce nu şi cu studenţii ţării!? Ştiţi, cumva, ce croiuri şi ce culori aveau uniformele studentelor şi studenţilor prestigioasei Universităţii „Regele Ferdinand" din actualul Cluj-Napoca? Am admirat o astfel de imagine fotografică icredibil de frumoasă de pe tabloul de absolvire a promoţiei 1934/1935 a poienarului sibian Viorel Tănase, stins din viaţă la vârsta de 101 ani. Fiecare facultate şi specialitate, cu uniforma şi culoare ei. Economiştii-academiceni într-un anumit fel; mediciniştii se deosebeau de colegii lor farmacişti; artiştii plastici de cei ai artei dramatice şi muzicale; teologii de filosofi şi filologi; geografii de geologi şi de arheologi; botaniştii de silvicultori şi pădurari; inginerii mecanici de drumari; constructorii de case de arhitecţii-proiectanţi. Iar băieţii, indiferent de anii de studii şi de facultatea frecventată, în totalitatea lor, purtau pe cap şepci roşii. De unde, vechea şi prestigioasa denumire (mereu reamintită), a celebrei şi devotatei galerii de fotbal a Echipei Universitatea Cluj!
Unde sunt vremurile care nu mai sunt!? Nici şcoala-şcoală adevărată, nici studenţia-studenţie serioasă, nici fotbalul-fotbal de performanţă! Din toate bune câte au fost s-a ales praful!
