La sfârşitul spectacolului intitulat „Simţim, gândim şi cântam româneşte!" l-am avut ca interlocutor pe binecunoscutul interpret de muzică populară, Ionuţ Fulea, care a binevoit să ne răspundă la câteva întrebări.
- Mai întâi, bun venit pe meleagurile noastre!
- Bun găsit tuturor, vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să dialoghez cu citi-torii cotidianului „Cuvântul liber" din Târgu-Mureş. Sigur, că ar fi multe de spus despre mine şi aş putea începe în urmă cu 44 de ani. Vă pot spune că sunt un om care gândeşte şi trăieşte româneşte şi mă bucură foarte mult că şi aici am găsit oameni care gândesc la fel. Sunt un interpret care, spun că a reuşit să treacă de această poartă a afirmării. Sunt inginer de meserie, inginer metalurg, am studiat la Politehnica din Cluj-Napoca între 1991-1996.
- Ca inginer metalurg, cum aţi ajuns la folclor ?
- În 1993 mă pregăteam pentru Academia de Muzică „Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca. Am început să cânt muzică populară încă din liceu. În 1993 am avut bucuria să-l întâlnesc pe Nicolae Furdui Iancu şi să fiu invitat, alături de el, să particip la o emisiune „Tezaur folcloric" la Bucureşti. Prin această întâmplare mi s-a dat posibilitatea să mă întorc la ceea ce fac şi acum, sunt interpret al cântecului popular românesc.
- Ne puteţi nominaliza ţările în care aţi concertat, cât şi oraşele din România?
- Am fost în America, Maroc, Germania, Austria, Iugoslavia, Olanda, Belgia, Luxemburg, iar singura ţară unde nu am fost, cred, este Rusia. M-am întâlnit cu comunităţi de români care trăiesc altfel decât noi. Sunt oameni care atunci când aud „noi suntem români" se ridică în picioare, trăiesc, cântă şi vorbesc, în acelaşi timp, cu tine.
Am avut satisfacţii şi în România şi cred că nu există oraş în care sa nu fi cântat, ceea ce mi-a dat o satisfacţie profesională şi mulţumire de suflet.
- O impresie despre spectatorii mureşeni.
- Mă bucur ca mi-aţi pus această întrebare pentru care vă mulţumesc. Sunt un fervent participant la evenimentele oraşului Târgu-Mureş şi mă întreb dacă publicul care mă vede nu se satură de mine. De fiecare dată am avut ocazia să mă întâlnesc cu un public mult mai prezent, un public entuziast, un public încântat care m-a apreciat şi m-a ovaţionat la un nivel la care nu mă aşteptam.
- Un cuvânt către cititorii ziarului nostru.
- Gânduri bune, gânduri de bine. Să dea Dumnezeu ca tot ceea ce facem noi, ca oameni, să ne aducă iubire, împliniri şi satisfacţii şi să dăruim iubire celor din jurul nostru.
