Pe Prof. Dr. Mircea Chiorean l-am găsit la Centrul Medical Hipocrate 2000 din Târgu-Mureş, în plină activitate de consultaţii, deşi are o vârstă înaintată. Peste 50 de ani de practică medicală. Zi de zi. O biografie bogată pe care doar o voi rezuma, urmare a rugăminţii Domniei Sale, care a ales câteva date semnificative, fără a menţiona toate titlurile, diplomele şi medaliile.
Daniela Gîfu: Domnule doctor, cunoscându-vă impresionanta activitate, pe care aş fi dorit s-o împărtăşesc în detaliu cititorilor noştri, vă întreb, totuşi, de ce preferaţi discreţia?
Mircea Chiorean: N-aş zice că e vorba de discreţie, dovada fiind acest dialog pe care am acceptat să-l faceţi public. (zâmbeşte). Mai mult, nici nu o să vă dau un răspuns original. Pentru că îmi aduc aminte mereu de spusele unui veteran de război, care s-a vrut anonim, căruia i s-au cerut date biografice. El a refuzat, spunând laconic „am fost acolo, unde şi când a trebuit".
D.G.: Aşa cum ne-aţi obişnuit, ideile dumneavoastră prind viaţă, aş continua, şi salvează viaţă. Ce proiect aveţi în prezent în atenţie?
M.C.: Mă flataţi. Da, de multă vreme mă preocupă un proiect pe care îl consider deosebit de important pentru România, acela al „medicinii preventive". Cred că la el faceţi trimitere, din scurtele noastre discuţii de până acum.
D.G.: Da, la acest proiect al medicinii preventive făceam aluzie. Care sunt tendinţele pe plan mondial/european în ceea ce priveşte medicina, în particular medicina preventivă, stimate domnule doctor?
M.C.: În ciuda progreselor extraordinare tehnico-profesionale ale medicinii curative, aceasta are limite, de altfel bine cunoscute, atât din punct de vedere profesional, cât, mai ales, din cel economic. Această situaţie face ca în întreaga lume să fie reluat pe un plan superior, conceptul hipocratic din Antichitate, care, în prezent, este denumit cuprinzător „medicina celor 4P" (Predictivă, Preventivă, Personalizată şi Participativă).
Medicina viitorului este definită, de altfel, foarte bine de cele patru noţiuni Predictivă, Preventivă, Personalizată şi Participativă...
D.G.: V-aş ruga să detaliaţi înţelesul celor patru noţiuni, prin prisma studiilor şi a cercetărilor dumneavoastră.
M.C.: În ultimii doi ani, noi înşine am prezentat în două lucrări conceptele de medicină preventivă şi personalizată (Chiorean M., Oprean P., Chiorean B.A.: „Preventive Medicine. In ActaMedica" şi Chiorean M.A.: „Genetics of Pain". „In Acta Medica Marisiensis", vol. 59, nr. 4. 2013).Aş reţine atenţia cititorilor noştri asupra următoarelor aspecte: (1) E. Wydner, promotorul medicinii preventive în S.U.A., care la sfârşitul secolului trecut spunea să practicăm medicina preventivă aşa cum practicăm medicina curativă, afirmaţie din care se deduce caracterul clinic al medicinii preventive; (2) medicina preventivă este specialitatea practicii medicale, destinată promovării sănătăţii şi well-being-ului (n.n. a stării de bine), respectiv prevenirii bolilor, a morbidităţilor şi a morţii premature1; (3) în Antichitate, chinezii plăteau medicii doar dacă aplicau eficient metodele de prevenire a bolilor; (4) medicii sunt obligaţi prin jurământul lui Hipocrate să se adreseze în practică atât zeiţei Hygeea, cât şi zeiţei Panacea. Medici preferă, însă, medicina curativă, fiind susţinută de autorităţile sanitare, companiile de asigurări, cele de medicamente şi de aparatură.
Medicina preventivă este chemată să amelioreze eşecurile medicinii curative
D.G.: Ce nivele de sănătate/boală acoperă medicina preventivă?
M.C.: Vorbim, de fapt, de trei nivele de prevenţie: primară, secundară şi terţiară. În câteva vorbe, prevenţia primară (profilaxia) este în responsabilitatea autorităţilor de sănătate publică şi a medicilor de familie (ex: vaccinările, controlul factorilor de mediu etc.). Să amintim, spre exemplu, prevenirea bolii coronariene la o persoană sănătoasă. Prevenirea secundară, controlată de medicii de familie şi de medicii specialişti de laborator. Rămânem tot la bolile de inimă şi mă gândesc la prevenirea atacurilor de cord la persoanele cu o afecţiune cardiacă. În ce priveşte, prevenţia terţiară, aceasta aparţine tuturor medicilor în vederea regenerării leziunilor şi restabilirea funcţiei organelor în vederea evitării complicaţiei şi, implicit, a morţii. Să ne gândim la prevenirea morbidităţii şi morţii după atacul de cord, din ce în ce mai frecvent la noi şi nu numai.
D.G.: Rămânem la medicina celor 4P. Ce doriţi să spuneţi cu medicina personalizată?
M.C.: Aş răspunde cu aspecte din specialitatea mea - Anestezie-Terapie Intensivă (A.T.I.)-prin prisma studiului consacrat geneticii durerii. Trebuie subliniat faptul că durerea are o percepţie individuală ca şi răspunsul terapeutic la medicamente sau reacţiile adverse la droguri. Aceste fenomene sunt în funcţie de capitalul genetic al enzimelor care metabolizează drogurile. Pacienţii pot apărea cu metabolizare slabă, intermediară, rapidă sau ultrarapidă. Aceste aspecte de farmacogenetică sunt în prezent în atenţia marilor companii de medicamente.
Durerea are o percepţie individuală ca şi răspunsul terapeutic la medicamente sau reacţiile adverse la droguri
D.G.:Ce ne puteţi spune despre semnificaţiile caracterelor predictiv şi participativ ale medicinii preventive?
M.C.: Caracterul predicitiv (anticipativ) ţine atât de pacient, cât şi de managementul statal sau sanitar. În noua carte, pe care am numit-o sugestiv Iluzia Nemuririi, am subliniat caracterul genetic al accidentelor de orice fel prin disfuncţia mecanismelor cibernetice de control anticipativ (feed-forward). Aceste mecanisme prezic efectele perturbărilor, având loc şi o acţiune de corectare pentru a obţine rezultatul dorit. În ce priveşte caracterul participativ al medicinii preventive, aceasta rămâne în special în sarcina educaţiei (şcoli, mass-media, biserică etc.).
D.G.: Ce întreprindeţi dumneavoastră pentru introducerea în practică a medicinii preventive şi cum vedeţi implementarea ei în România?
M.C.: Până în prezent, în baza unor realizări modeste, încă în faza incipientă (publicaţii în reviste, articole în presa locală şi centrală, informarea organelor locale, administrative şi sanitare, iar, recent, chiar a preşedenţiei. În acest context, am întocmit un proiect pentru implementarea medicinii preventive în România cu înfiinţarea Centrului Pilot Târgu-Mureş prin Fundaţia LiveMed. Proiectul urmează să fie aprobat de organele sanitare locale şi popularizat, cu sprijinul celor care cred în potenţialitatea acestui proiect. Aş reţine câteva aspecte pe care le consider foarte importante: (1) medicina preventivă trebuie să fie nominalizată ca specialitate aparte în „Nomenclatorul Specialităţilor Medicale din România"; (2) medicii şi asistenţii medicali, care urmează să practice medicina preventivă, trebuie să aibă o pregătire specială; (3) medicina preventivă ar trebui predată în facultăţile de medicină; (4) documentaţia trebuie să fie specifică (foi de observaţie de medicină preventivă, separate pentru bărbaţi, femei şi copii etc.).
D.G.: Cunoscut fiind faptul că factorul decizional nu acţionează în lipsa măcar a câtorva date concrete, vă întreb dacă aţi efectuat până în prezent, la nivelul Fundaţiei LiveMed, consultaţii de medicină preventivă?
M.C.: Da, am efectuat puţine consultaţii pentru că încă nu avem cadrul organizatoric necesar. Acest tip de consultaţii necesită: (1) un consult iniţial al pacientului, cu înscrierea datelor în foaia de observaţie de medicină preventivă, cu controale periodice de două ori pe an; (2) o evaluare a stării funcţiilor vitale (respiraţia, circulaţia, nutriţia, stresul, imunitatea, spirtualitatea şi predispoziţia genetică); (3) teste de screening care se efectuează sistematic; (4) explorările paraclinice care trebuie efectuate după caz la pacienţii predispuşi, cu boli incipiente sau declarate; (5) epicriza care cuprinde stadiile sănătăţii/bolii, nivelele de prevenţie, factorii de risc, sfaturile, tratamentele preventive şi de regenerare împreună cu măsurile integrate alopate şi complementare.
D.G.: Din ceea ce ne spuneţi, pentru practica de rutină a consultaţiilor la nivelul Fundaţiei LiveMed, aveţi nevoie de mult sprijin, atât financiar, cât şi logistic.
M.C.: Pentru buna funcţionare a Centrului Pilot Târgu-Mureş de Implementare a Medicinii Preventive am solicitat ajutor naţional, local şi, de curând, internaţional, am făcut inclusiv apel către românii din străinătate. Este şi motivul pentru care am decis să promovez acest proiect prin intermediul presei scrise. În acest moment, cred că adresele noastre de email ar putea încuraja potenţialul donator să intre în dialog cu noi (live-med@yahoo.com sau hipocrate2000@yahoo.com).
D.G.: O ultimă întrebare domnule profesor. De curând aţi lansat cartea Iluzia Nemurii la University Press, Târgu-Mureş, pe care deja aţi menţionat-o în contextul dialogului nostru. Ne puteţi spune în câteva vorbe dacă este o preîntâmpinare a proiectului de medicină preventivă?
M.C.: Aş zice că da, deoarece finalul cărţii se adresează disfuncţei spirituale a omului, cu remediul tratării acesteia prin rugăciune, care în concepţia autorului reprezintă proteza spiritului. Această idee este în acord cu definiţia sănătăţii dată de OMS în 1948, îmbunătăţită ulterior, care afirmă că „sănătatea este reprezentată de acea bună stare fizică, mintală şi socială". Cartea la care ne referim este destinată în final regenerării spirituale a omului.
Notă: Domnul prof. dr. Mircea Chiorean (n. 06 mai 1933, Ceanul Mic, jud. Cluj) a absolvit Facultatea de Biologie a Universităţii „Babeş-Bolyai" (Cluj-Napoca) în 1957 şi Facultatea de Medicină a Universităţii „Iuliu Haţeganu" (Cluj-Napoca) în 1964. După rezidenţiat, primeşte în 1973 o bursă OMS în transplantare la Bruxelles. Din 1982 este doctor în Ştiinţe medicale la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti. Începând cu anul 1990 este medic primar A.T.I. la Spitalul Clinic Judeţean Mureş, fiind medic şef în perioada 1978-2003. Între anii 1992-2003 împărtăşeşte din experienţa acumulată în spital şi studenţilor Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Este (co)autor a 3 monografii de specialitate şi numeroase articole ştiinţifice de anestezie, terapie intensivă şi imunologie. De asemenea, a coordonat multe teze de doctorat în medicină. A fost implicat în mai multe forme instituţionale şi organizaţii non-guvernamentale (Societatea Europeană de Anestezie, Societatea Română de Anestezie, International Scientist of the Year, International Biographical Centre Cambridge England, Fundaţia „Octavian Fodor", Cluj-Napoca, Fundaţia LiveMed din Târgu-Mureş, Consiliul de Administraţie al Policlinicii Hipocrate 2000, Târgu-Mureş etc.).
O confirmare a forţei invitatului nostru de a nu renunţa atunci când crede în valoarea unui proiect este implicarea sa la înfiinţarea Serviciului Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare (SMURD), mândrie a sectorului sanitar românesc. Pentru toate cele consemnate primeşte în 2005, dincolo de miile de mulţumiri ale celor care au beneficiat de dăruirea, implicarea, competenţa şi meritele deosebite în dezvoltarea specialităţii de A.T.I. şi a medicinii de urgenţă, diploma Ministerului Administraţiei Publice şi Internelor, a Direcţiei Sanitare Mureş şi a SMURD Târgu-Mureş. Ulterior, în 2009, primeşte diploma Societăţii Române de Anestezie Terapie Intensivă (SRATI), iar în 2010 Meritul Sanitar „în grad de Cavaler" cu însemne pentru civili din partea preşedintelui României.
