Înainte de a ajunge turcii la Mânăstirea Neamţ, s-au luat măsuri de strămutare a icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, dăruită de Ioan Paleologul lui Alexandru cel Bun, bunicul lui Ştefan cel Mare.
Un turc, i-a urmărit pe cei care aveau icoana şi a înfipt sabia sa în ea, pentru a o distruge. În clipa aceea sabia s-a prins de lemn, iar turcul nu a mai putut să o scoată. A îndoit-o şi s-a rupt! Bucăţica de sabie rămasă în lemn poate fi văzută şi în ziua de azi la Mănăstirea Neamţ. Icoana, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a rămas intactă, iar ghidul mănăstirii povesteşte şi astăzi tuturor pelerinilor, această întâmplare minunată.
Şi o alta: o femeie avea un fiu, erau de religie ortodoxă, şi acesta s-a căsătorit cu o fată de o altă religie şi a trecut la religia ei. Din momentul în care a trecut la religia fetei, a început să fie împotriva icoanelor şi a celor sfinte, nu-şi mai respecta mama. La un moment dat, mama lui fiind mai în vârstă, a căzut la pat, iar el avea grijă de ea, o vizita, îi aducea ce avea ea nevoie. Femeia avea deasupra patului o icoană cu Maica Domnului la care se ruga. Fiul, văzând-o că se tot roagă la icoană, i-a spus mamei sale să dea jos de pe perete icoana şi să o arunce. Femeia a început să-l certe...
Câteva zile la rând, fiul i-a tot spus mamei să arunce icoana, că dacă nu, el n-o s-o mai viziteze. Mama n-a vrut să arunce icoana; atunci el s-a enervat, a luat un cuţit, a apucat icoana din perete şi cu cuţitul a tăiat-o şi a scos ochii Maicii Domnului din icoană.
În clipa aceea, soţiei lui, acasă fiind şi însărcinată în şase luni, i-a sosit momentul să nască. Şi a născut o fetiţă perfect sănătoasă… doar că nu avea ochi. În loc de ochi, avea doar semnele de la cuţit.
