CALITĂŢILE ŞI VICIILE FIINŢEI UMANE DIN PERSPECTIVA VIEŢII COTIDIENE ~ partea a XVIII-a ~

Distribuie pe:

Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.

PLĂCEREA

Din plăcere răsare nefericirea. Caută să fugi de plăcerea care aduce în urmă vătămare, durere şi întristare. Plăcerile trupeşti sunt trecătoare şi fug una câte una - ele lasă adesea în urma lor mai multe motive de regret decât amintiri plăcute.

Plăcerile vieţii vor trece (rapid) neaparat, oricât de mult ar dura. Care e deosebirea în despărţirea de ele? Deosebirea ar fi că oamenii nu vor să le părăsească, iar dacă pleacă singure, ele pricinuiesc o mâhnire şi durere fără de seamă. Dacă sunt însă părăsite de bună voie, ele dau o deplină linişte şi mulţumire.

Părerea mea de moşneag este să renunţăm la plăcerile vieţii nestatornice ca lumina fulgerului, urmată de un întuneric orb ori de câte ori căutăm fericirea liniştii fără păcat. Nu e o ruşine pentru om doborât de durere, dar e ruşine pentru el să fie doborât de plăcere - plăcerea cea mai delicată este să faci plăcere altuia.

POLITEŢEA

Să nu fim prea încântaţi când cineva ne oferă o politeţe prea mare, pentru că e un fel de înşelăciune. Politeţea excesivă a cuiva pare uneori suspectă celui înţelept. Politeţea face ca omul să apară în exterior aşa cum ar trebui să fie în interior.

POPORUL

Binele poporului îl găsim în legile supreme şi drepte, fără interese meschine ale multor grupări politice. După cum tulpina plăpândă, abia ieşită din sămânţă, dacă e bine îngrijită dă roade bune atunci când îi vine timpul, tot astfel şi poporul va aduce foloase multe societăţii în care trăieşte dacă e bine ocrotit de cei care conduc societatea dată.

Firea poporului în general e nestatornică şi e uşor să îl convingi de un lucru, dar e greu să îl întăreşti în acea convingere că dacă lucrul respectiv nu e corect şi nu e nici în interesul tuturor.

PRIETENIA

Prietenul adevărat este plin de demnitate, respect şi ajutorare la nevoie, în nenorocire este ca un frate. Adevăratul prieten este un al doilea eu. Să nu pierzi un prieten adevărat pentru motive neîntemeiate, dându-le crezare defăimărilor şi bârfelor.

Legat de prietenie, sunt şi prieteni pe care trebuie să îi îndepărtezi (să îi ţii la distanţă) - vă spun acest lucru din propria mea experienţă legată de prietenie. Cât timp îmi merge bine, am mulţi prieteni, dar când mi se întâmplă vreo nenorocire, puţini îmi sunt credincioşi.

Mulţi sunt prieteni la băutură şi mâncare, dar la o treabă serioasă mai puţin. Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc eu, precum se fereşte cârmaciul de pietrele ascunse în apa mării.

 

Lasă un comentariu