Cine şi-ar fi închipuit că Sorin Oprescu - atât de bine văzut în sondaje - minte şi el, ca întreaga şleahtă de politicieni, cu neruşinare. Mai ales că era (este) un om cult, subţire (la propriu şi la figurat) şi… stilat. Dar, trăind, ani la rând, în politică, s-a molipsit. Şi, ca urmare, Oprescu - „anestezistul"-şef al capitalei, cum l-au numit unii - , a început, încă din primii ani de mandat (a gestionat Capitala timp de şapte ani), să dezamăgească. Conform agenţiilor de presă, în 2008, când a câştigat primul mandat de edil-şef, acesta promitea că va curăţa Capitala de maidanezi şi că va construi adăposturi. Promisiune neonorată.
Tinerilor şi celor bătrâni le-a promis case sociale, dar n-au fost construite prea multe. Pe bogaţi i-a iertat Oprescu, neimpunându-le taxa de solidaritate sortită înfiinţării de cantine sociale pentru săraci. În schimb, a golit vistieria Capitalei pe proiecte de infrastructură făcute la suprapreţ. Precum Adrian Videanu cu… bordurile. Întrebare: l-a luat cineva la întrebări, până în momentul în care l-au luat „de guler" procurorii DNA? Da, de unde… Dimpotrivă, se bucura de o mare apreciere în rândul partidului ce l-a propulsat - PSD-ul -, văzând în Oprescu chiar un viitor (posibil) preşedinte al României. Nici chiar cei din Opoziţie nu-l criticau… Păi, cum…
Am dat acest „exemplu", pentru a ilustra că şi Oprescu - ca şi ceilalţi politicieni, aspiranţi la funcţii înalte, promit, la început, marea cu sarea, se fac, de ochii lumii, că luptă cu opozanţii, după care - când au ajuns „la butoane" - linişte şi pace. De ce? Întrucât cel mai uşor e să constaţi că ceva nu merge bine. Mai greu este însă să oferi soluţii pentru depăşirea impasului. Pentru că asta (găsirea soluţiilor) presupune, în primul rând, să vrei şi, mai ales, să te şi pricepi. Ceea ce nu prea este cazul unora dintre vremelnicii noştri conducători.
Dovada: ajunşi la Putere, decidenţii zilei - oricare a fi ei - se întrec în „constatări" peste… constatări, asigurându-ne că sunt pe urmele celor vinovaţi de situaţia deplorabilă în care se află educaţia, justiţia, agricultura, sănătatea, administraţia publică, protecţia socială.
Ce relevă această situaţie, repetată de 25 de ani încoace? Că, mereu, avem o Putere care se află în Opoziţie. Dar în Opoziţie faţă de cine, câtă vreme cetăţenii i-au ales tocmai pe ei să rezolve probleme, nu doar să constate şi, de ochii lumii, să-i critice pe cei de dinaintea lor! Mai ales că unii dintre lideri s-au perindat, cu mici excepţii, prin aproape toate guvernele postdecembriste. Bunăoară, ca să dăm un exemplu, pe cine să învinuiască Vasile Blaga, co-preşedinte al PNL, că România a ajuns în situaţia actuală, câtă vreme, din 1990 şi până azi, Vasile Blaga a fost, neîntrerupt, prefect de Bihor (1991), membru al grupului de fondatori ai Partidului Democrat (al cărui deces l-a semnat tot Blaga, peste 21 de ani, prin absorţia în PNL), director general la Direcţia Regională Vamală (1993, trei ani în această funcţie), senator (1996), revine senator şi consilier prezidenţial (2004), ministru al Administraţiei şi Internelor (2005, două mandate), un nou mandat de senator (2008), al doilea om în stat, ca preşedinte al Senatului (2011), din nou senator (2012) etc. Poţi acum să ai încredere că PNL nu va coopta UDMR la guvernare - dacă va câştiga alegerile în 2016 -, câtă vreme, Vasile Blaga a luat bani cu împrumut de la Verestoy Attila, senator UDMR, pentru a-şi cumpăra un apartament în Bucureşti? Să fim serioşi!
Şi ca Vasile Blaga sunt mulţi. Or, după acest traseu, ce încredere ar mai putea avea cetăţenii (alegătorii) că Vasile Blaga (şi alţii ca el), ajunşi, din nou, la Putere, va îndrepta lucrurile în România?
În realitate, de 25 de ani, clasa politică promite. Liderii alternează. Puterea cu Opoziţia, într-un carusel al compromisurilor reciproce. Când situaţia este nu prea roză, problema apare în momentul identificării celor vinovaţi. Procurorii DNA au făcut ceva în acest sens. Cu o subliniere: mulţi politicieni au fost audiaţi, cercetaţi, unii chiar încarceraţi, dar despre care acum nu se mai „aude" nimic!
Actuala Coaliţie (USD) a acuzat, la preluarea Puterii, haosul lăsat de PDL. Cei de azi vorbesc de ineficienţa cabinetului Boc. Opoziţia de acum (PNL), dimpotrivă, de ineficienţa Guvernului Ponta… Nu este (şi) aceasta o încercare de anihilare reciprocă a adversarului? Dar şi de manipulare a alegătorilor, chemaţi, din nou, la urme în 2016?! Este. De aceea, protecţia socială, infrastructura, absorţia fondurilor europene ş.a. sunt lăsate pe planul al… zecelea, lupta politică tronând falnic şi sfidând totul. Din păcate.
