Un reputat economist a avut curiozitatea să analizeze cum a evoluat România după ce Occidentul „a preluat-o în NATO și UE." Și iată ce a constatat: că în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o, i-a luat controlul resurselor naturale, distribuțiile de energie, băncile, pădurile, pământurile, industriile care îi erau de folos (pe restul dându-le la fier vechi!), retailul, întregul rulaj al banului.
N-a mai rămas nimic important (strategic, cum se spune) în mâna românilor. Concluzia? Din punctul de vedere al controlului economic, românii au ajuns străini în propria țară, un exemplu pentru cărțile de istorie, de cucerire cu eficiență de către străini, a unui teritoriu, chiar dacă, încă, numită țară. Incredibil!
De aceea, deloc întâmplător, acum, sub ochii noștri, trăim un alt moment: această permanentă raportare a politicienilor de popor de slugi la Marile Puteri ale momentului. Năravul îmbracă forme concrete diverse - de la invocarea puterilor străine în faptele de politică internă, până la convocarea Cancelariilor străine pentru a ne arbitra conflictele interne. După cum remarca un comentator, după decembrie 1989, această postură de oameni cu ziua ai unor Puteri care - culmea! - nu totdeauna ne-au cerut asta, a căpătat forme halucinante, depășind umilirea de pe vremea fanarioților. Orice nevolnic dintre politicienii occidentali, venit în România, era primit de politicieni, de jurnaliști, chiar și de oameni simpli, ca un trimis al lui Dumnezeu pe pământ.
A demonstrat-o și recenta criză politică, care, deși a fost de competența exclusivă a poporului român, criza a fost (este) dominată de întrebarea: ce spun ambasadele occidentale acreditate la București? Pe toate televiziunile de știri, reprezentanții partidelor în dispută întorceau pe o parte și pe alta comunicatele emise de ambasade. Cei din Opoziție îi cereau lui Victor Ponta să demisioneze, iar cei de la Putere, dimpotrivă, să nu demisioneze (în funcție de ce au declarat ambasadele). Codruța Kovesi a mulțumit ambasadelor străine că o sprijină în avântul ei de a-i aresta pe toți, inclusiv persoane nevinovate, precum Mariana Rarinca.
Victor Ponta a avut altă idee slugoasă. Să se întâlnească cu ambasadorii străini și să prezinte punctul de vedere al Guvernului și al Coaliției majoritare cu privire la evoluția economiei.
A mai întâlnit cineva în Europa asemenea exemple de umilință față de străini, în propria țară? Incredibil! Și totuși, adevărat!
