Vrednica pomenire a celor care n-au făcut umbră degeaba pământului!

În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, slujbele de pomenire a celor trecuți în veșnicie se vor oficia în data de 7 noiembrie, iar în Biserica Catolică și Biserica Reformată comemorările se fac în data de 1 noiembrie. Potrivit învățăturii creștine praznicele închinate morților se țin în cinstea și amintirea sufletelor trecute în lumea drepților. Aceste pomeniri sunt vestigii ale vechilor agape sau mese frățești, cu care era unită, în vechime, slujba înmormântării. Despre aceste obiceiuri amintesc vechile rânduieli bisericești, precum „Așezămintele Sfinților Apostoli"( Cartea a VIII, cap.44) și alte scrieri vechi creștine. Tot pomană se numește și orice faptă de milostenie făcută pentru pomenirea și folosul morților, de pildă, hainele sau lucrurile care se dau săracilor, binecuvântate de preot printr-o molitvă deosebită.

În definitiv, nu prezintă prea mare importanță dacă parastasele pentru morți se fac în data de 1 octombrie sau 7 noiembrie, important este să nu fie uitate rugăciunile de mijlocire pentru răposați. Parastasul este o prescurtare a slujbei înmormântării și partea de bază o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate ca și la înmormântare, de veșnica pomenire. Se săvârșește de regulă în biserică, după Liturghie, iar când este cu putință, și la mormânt. La parastas se aduc, întru pomenirea celui răposat, colivă, la noi în Ardeal prescură, pâine și vin, din care se toarnă jos, peste mormântul celui răposat. Nu se fac parastase în următoarele zile și perioade de peste an: Duminicile de peste an, pentru că Duminica amintește de ziua Învierii Domnului, e zi de bucurie, iar nu de întristare; în cele douăsprezece zile dintre Nașterea și Botezul Domnului; de la lăsatul secului de carne până în sâmbăta întâia din Postul Mare, sâmbăta Sf. Toader; din sâmbăta Florilor până în Duminica Tomii; la prazniciile împărătești sau sărbători mari. În timpul Postului Mare nu se fac parastase în zilele de rând - luni, marți, miercuri, joi și vineri.

Să-mi fie cu iertare dacă amintesc aici personalitățile mureșene vrednice de pomenire pentru ce au făcut în viață, spre renașterea națională a mureșenilor și progresul economic al județului Mureș Poate unii cititori mă vor critica, considerându-mă nostalgic după regimul socialist. Vrednici de pomenire sunt Iosif Banc - cel căruia creștinii ortodocși din Aluniș i-au refuzat un loc de veci lângă biserică, uitându-se prea ușor ce a făcut răposatul pentru satul natal și județ, colonel Toader Pintea, colonel Constantin, în vremea lor s-au deschis porțile Targu-Mureșului și pentru români, foștii prim-secretari PCR Ioan Veres, Ioan Ungur, vrednici de pomenire pentru implicarea directă în economia județului; agronomii de prestigiu, de activitatea cărora sunt legate investițiile mari în combinatele agrozootehnice, industria alimentară, în plantațiile horticole și stațiuni de cercetare, devenite o amintire duioasă, îi amintim pe Ioan Catarig, Ioan Oltean, Emil Silvaș, Atanasie Ciotlăuș; vrednici de pomenire sunt și oamenii de cultură care s-au implicat direct în renașterea spirituală a românilor mureșeni prin revista Vatra: Romulus Guga, Mihai Sin, Anton Cosma, Radu Ceontea, Serafim Duicu, practic ei sunt cei care ne-au învățat că numai prin cultură și păstrarea tradițiilor ne păstrăm ființa națională. Merită pomeniți și slujitorii sfintei Biserici: Cardinalul Todea, Părintele Aurel Sămărghițan și Părintele Arhimandrit Ioan Iovan - de activitatea căruia se leagă „Poarta Cerului" de la Mănăstirea Recea. Chiar dacă au greșit uneori ca oameni, toți cei adormiți dintre personalitățile amintite, și cei cărora nu le-am amintit numele au făcut lucruri minunate pentru județ, din păcate multe jefuite sau distruse de vremelnicii guvernanți din zilele noastre, care nu s-au remarcat prin nimic deosebit, ci merită să fie pomeniți cel puțin odată pe an și să rostim o rugăciune sinceră, un „Dumnezeu să-i ierte!" În mod sigur familiile lor vor rândui parastase cu rugăciuni de dezlegare pentru fiecare în parte, deoarece, cei pomeniți înainte să fie înscriși în PCR , au fost români patrioți. Aștept un istoric tânăr căruia să-i ofer informații prețioase pentru o posibilă monografie a perioadei „moderne" din istoria județului Mureș, o perioadă de dezvoltare economică, socială, culturală nemaiîntâlnită, cu referire la anii 1965-1989. Merită să fie cunoscută activitatea unor ctitori ai României moderne și de politrucii din zilele noastre, asta, așa, ca învățătură, cum să nu faci umbră degeaba pământului…

Lasă un comentariu