După o zi istovitoare petrecută în căldura şi zăpuşeala Mării Egee, încheiem prima parte a pelerinajului nostru în după-amiaza zilei de 4 Septembrie / 21 August (după calendarul vechi din Muntele Athos), în mirificul loc al Schitului Românesc Prodromu, schit ce aparţine de Marea Lavră. După primirea tradiţională de la arhondaric cu ouzo, băutura tradiţională grecească, rahat şi un pahar cu apă rece, suntem conduşi fiecare la camerele de cazare, urmând ca apoi la ora 3 după-amiaza să ne întâlnim la masa îmbelşugată pregătită pentru noi, pelerinii, şi întreaga obşte.
Aici bucuria a fost deosebită, întâlnindu-ne cu unii monahi veniţi din mănăstirile Arhiepiscopiei noastre de la: Oaşa, Poşaga, Lupşa. Odihnindu-ne pentru câteva momente ne-am pregătit apoi pentru slujba Vecerniei, iar mai apoi am fost conduşi de părintele Daniel în biblioteca mănăstirii unde am aflat şi istoricul ei şi multe alte lucruri interesante.
Aşadar, primele date istorice datează din 1750, iar la 1800 sunt amintiţi aici trei monahi: Iustin, Patapie şi Grigorie. Actul oficial de întemeiere a Schitului datează din 1820. Biserica mare a fost terminată în 1866.
Ca şi odoare de mare preţ am găsit aici: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „ Prodromiţa" (ea a fost începută în 1863 de către pictorul Nicolae Iordache din Iaşi, dar prin lucrarea lui Dumnezeu ea a fost terminată de pictat printr-o minune), Icoana Maicii Domnului „Apărătoarea de foc", Icoana Sf. Ioan Botezătorul, Icoana Sf. Trei Ierarhi, părticele din sfinte moaşte ale: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ap. Matei, Sf. Arh. Ştefan, Sf. Ier. Ioan Gură de Aur şi Grigorie, Sf. Sf. Mc. Haralambie, Sf. Cosma şi Damian, Sf. Varvara.
Impresionantă a fost biblioteca schitului care numără aproximativ 5000 de cărţi începând cu sec. XVII, 130 de manuscrise de muzică, istoria mănăstirilor athonite scrisă de monahul Irinarh Sişman între 1898 - 1916. Tot aici am putut vedea şi manuscrisul cu poeziile Sf. Ioan Iacob Hozevitul, care se păstrează în acest schit.
După acest periplu istoric în biblioteca schitului am coborât cu toţii spre Peştera Sf. Atanasie, un loc aspru pe buza Mării Egee, într-o stâncă atârnată deasupra mării, într-un loc minunat pentru noi, pelerinii.
Întorcându-ne spre schit am continuat discuţiile duhovniceşti şi nu numai, încercând să ne cunoaştem mai bine între noi până când programul schitului ne-a obligat să mergem fiecare la camerele noastre pentru pregătirea liturgică de a doua zi, chiar dacă pentru unii dintre noi a fost puţin supărător, pentru simplul fapt că nu ne-am putut întâlni cu părintele Iulian, duhovnicul schitului, binecuvântare pe care cu siguranţă am primit-o prin cei câţiva care s-au strecurat în întuneric, profitând de plimbarea de seara a bătrânului monah.
La lăsarea serii, într-o linişte deosebită, am fost părtaşi unui concert extraordinar susţinut de şacalii care dădeau târcoale schitului, arătându-ne încă o dată, dacă mai era nevoie, frumuseţea şi măreţia creaţiei lui Dumnezeu.
A doua zi, am intrat şi noi - chiar dacă mai greu unii, trebuie să recunoaştem - în programul liturgic al obştii. La ora 4 dimineaţa toată obştea era prezentă, dând răspuns glasului de toacă de la
3 şi jumătate, pentru ca începând cu ora 6 şi jumătate să intrăm cu toţii în slujirea Sf. Liturghii, iar cei pregătiţi şi spovediţi în prealabil, să primească Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
După Sf. Liturghie toţi cei prezenţi la slujbă am intrat din nou la trapeză servind masa, pregătindu-ne astfel pentru a doua zi a pelerinajului nostru.
Fară fals patriotism, mulţi dintre noi, care am fost pentru prima dată în Sf. Munte, am putut observa buna orânduire a mănăstirilor româneşti, chiar dacă suntem încă ţinuţi la rangul de schit, depinzând juridic de o altă mănăstire, trăirea părinţilor nevoitori acolo, bucuria de pe feţele lor, bucuria întâlnirii cu semenii lor veniţi acolo pentru un început duhovnicesc, rugăciunea comună „pentru ţara noastră", seriozitatea slujirii lui Dumnezeu, dar şi a oamenilor.
Slavă Ţie, Doamne, pentru toate şi pentru această minunată primă zi petrecută în Sf. Munte Athos.
(va urma)
