Altfel de poveşti adevărate despre vechimea, în timp, a Tricolorului Românesc

În documentul intitulat Novella XI, semnat la 14 aprilie 553 de către împăratul roman Iustinian, supranumit „cel care nu doarme niciodată" (n.11 mai 483-d.14 nov. 565), păstrat în Arhivele de la Roma, teritorile de la nord de Dunăre, mai nainte de a se vărsa în Marea Neagră, sunt reprezentate de o stemă care, nu întâmplător, avea să anticipeze cele trei culori ale viitorului Drapel Naţional al provincilor istorice româneşti reîntregite. În partea dreaptă a acelei steme se află culoarea roşie; în mijloc, galben-auriu; iar în stânga ei, albastru.

După aşa-zisa retragere aureliană din Dacia Traiană începând cu anul 271, respectiv în vremea împăratului roman Lucius Domitius Aurelianus (214- 275), teritoriile locuite de daco-romani, situate la nord de Carpaţi, respectiv cele care vor fi denumite când Ardeal, când Transilvania, sunt reprezentate prin şapte turnuri şi purtau denumirea de „Terra septem castrorum". Mult mai târziu, adică cam pe la începutul secolului al XIV-lea, cele trei culori simbolice vor apărea pe înscrisurile frumos caligrafiate ale hrisoavelor bisericeşti, ca şi pe sigilul unor documente semnate de unii domnitori munteni şi moldoveni. Însă, până la prima încercare de oficializare a Drapelului Naţional, cu cele trei istorice culori ale sale, vor mai trece încă câteva secole. Astfel că acel prim-eveniment se va petrece în timpul celei de-a doua Mari Adunări Naţionale a românilor revoluţionari ardeleni, din anul 1848, de pe Câmpia Libertăţii a Blajului.

Notă: Am redactat aceste rânduri din dorinţa ca frumoşii noştri tineri protestatari, ieşiţi în stradă cu zecile de mii, să-şi aducă aminte şi de simbolistica Drapelului Tricolor Românesc pe care ei îl flutură cu atâta mândrie patriotică. Şi mai sper că, în curând, la Alba Iulia, de 1 Decembrie, să le readmirăm îndrăzneala curajoasă de acum, ca şi marea lor dorinţă pentru adevăr şi mândrie înflăcărată de ţară şi de neam!

Aşadar, dragi tineri români-români, ca şi cei de alte neamuri şi etnii trăitoare pe sfântul pământ românesc, veniţi cu toţii la Alba Iulia, în leagănul Ardealului lui Horea şi Iancu! Fi-va atunci o entuziastă prefaţare a apropiatului jubileu de 100 de ani de la înfăptuirea celei de a doua Mari Uniri a tuturor provincilor istorice româneşti, după cea de la 1600 a viteazului şi vrednicului de laudă domnitor Mihai! Merită efortul şi crezul vostru tineresc de a ne reaminti, cu toţii, de eroica şi falnica Câmpie a Libertăţii din ţinuturile Târnavelor şi Blajului, după care să ne revedem pe legendarul Platou al Romanilor din Cetatea Alba-Iuliei. Şi ce bine, dar şi ce frumos ar fi să fim măcar tot atâţia câţi au fost străbunicii, bunicii şi părinţii noştri la 1 Decembrie 1918! Adică: 100.000 de mari oameni, cu inimi de român!

 

Lasă un comentariu