În testamentul din anul 1880, C.A. Rosetti face o ultimă şi emoţionantă declaraţie de dragoste soţiei sale. „Exprim soţiei sentimentele mele de recunoştinţă pentru bucuriile de tot felul ce mi-a dat în toate zilele şi la orice oră de la 31 august 1847 şi până azi. Întotdeauna bună şi blândă pentru toţi, întotdeauna indulgentă pentru toţi, întotdeauna devotată pentru toţi. Întotdeauna senină, ea a împrăştiat în jurul ei lumina şi căldura adevăratei virtuţi şi adevăratei fericiri, aceea de a lucra, de a iubi, de a ierta, de a se jertfi, fără a reclama altă răsplată decât satisfacţia de a acoperi pe toată lumea cu iubirea ei nesfârşită spre a îndulci orice suferinţă fizică şi morală. Ea m-a făcut să iubesc viaţa spre a mă hotărî ca, prin faptele mele, să mă fac demn de iubirea ei şi spre a gusta fericirea pe care inteligenţa ei, bunătatea şi dulcea ei veselie o împrăştie în jurul ei. Dacă sufăr fiindcă plec, e numai fiindcă ea va suferi de această despărţire. O rog, dar, să facă pentru mine acest sacrificiu, de a-şi stăpâni durerea şi de a continua să răspândească seninătatea în jurul alor noştri. Cred că fiica şi fiii ei vor lupta cu putere spre a face ca să nu vadă un singur minut că nu mai sunt lângă ea, cred că o statornică iubire o va mângâia."
