Dialogul a doi români „pe stradă"

Dialogul a doi români „pe stradă":

- Oare „Guvernul Meu" ne mai lasă, în buzunar, vreun leu?

- Ba, io zic că ne lasă, cât să plătim gazul, curentul şi întreţinerea… la casă. Cu mâncarea-i altceva, dar o va rezolva şi pe asta!

 

…Lăsând gluma celor doi români neaoşi la o parte, facem câteva sublinieri. Într-un interviu acordat TVR şi Ramonei Avramescu, deşi a evitat şiret formula „Guvernul Meu", preşedintele Klaus Iohannis a recunoscut că Guvernul Cioloş e guvernul pe care şi-l doreşte. Ceea ce înseamnă că recunoaşte implicarea lui în „clocirea" Executivului Dacian Cioloş şi că - potrivit unor comentatori - pentru prima oară în istoria postdecembristă, România are un guvern al unui om şi nu al unui partid.

Pe de altă parte, premierul Dacian Cioloş a lansat un mesaj de forţă, avertizând că Guvernul are instrumente directe să facă schimbări pe care clasa politică nu le doreşte, într-un interviu acordat Radio România Actualităţi. Să constituie oare acel „avertisment" sursa nedumeririlor pe care tot mai mulţi oameni simpli le au, la această dată, în legătură cu viitorul financiar al familiilor lor? Nu ştim, vom vedea…Oricum, Cioloş viza posibilitatea amânării creşterii unor salarii sau a altor măsuri de ordin social.

O altă subliniere. În pofida faptului că, în Parlament, echipa fostului comisar european a primit o largă majoritate, aceasta nu reflectă în nici un fel sprijinul politic de care acest cabinet se va bucura. De ce? Pentru că, în realitate, doar PNL - încă apropiat de Iohannis - va susţine necondiţionat guvernul, PSD proclamându-se în Opoziţie. Dar va susţine acele iniţiative care nu îi afectează interesele electorale şi doar dacă Cioloş nu va apăsa pedala de acceleraţie a schimbărilor din agenţii şi deconcentrate, acolo unde armata activiştilor social-democraţi se mai bucură de salarii şi privilegii.

Dar şi dinspre PNL vin veşti alarmiste! Co-preşedintele PNL, Alina Gorghiu, a avansat ideea că există riscul ca această echipă guvernamentală să nu performeze. Declaraţie făcută pe fondul existenţei unor nemulţumiri (şi) în PNL. Cătălin Predoiu şi ai săi vechi pedelişti - apreciază analiştii politici - simt că „marea înţelegere" dinaintea prezidenţialelor se năruie cu fiecare zi ce trece. Asta şi pentru că o bună performanţă a lui Cioloş în fruntea guvernului de tehnocraţi îl face eligibil pentru încă patru ani. Frustraţi, apoi, liberalii nu au înţeles de ce Iohannis, aparent, le-a întors spatele, blocând orice numire din partid în administraţia tehnocrată a lui Cioloş!

Dar Guvernul Cioloş are şi alte probleme. Va trebui să gestioneze şi o serie de restanţe ale Cabinetului Ponta, în contextul în care, în 2016, ne vom confrunta cu două alegeri locale şi parlamentare. Între altele, este vorba de o nouă lege a Educaţiei - ce trebuie să fie finalizată până la finalul acestui an -, iar, în Sănătate, să continue programul de majorări salariale convenit de fostul ministru cu personalul medical. Cât despre Agricultură, se aşteaptă un plan concret de construire a unui Sistem de irigaţii, iar la Ministerul Transporturilor, să fie făcuţi paşi înainte în chestiunea construcţiei de autostrăzi.

Problema e (şi) alta: în campania electorală Klaus Iohannis promitea să fie un altfel de preşedinte decât antecesorii. Asta ar fi însemnat şi capacitatea de a lucra şi cu premieri, cu miniştri, cu oameni care nu-i plac. Cum a făcut-o cu Ponta, s-a văzut! A-i place unui preşedinte şi, mai ales, a-i place unui preşedinte ca Iohannis nu e un criteriu de performanţă Dimpotrivă, e semnul mediocrităţii, dacă ne gândim (şi) la unii oameni cu care lucrează la Cotroceni!

Altfel, aşa-zisa întrebare din titlu - Oare „Guvernul Meu" ne mai lasă, în buzunar, vreun leu? - pe care încep să şi-o pună românii, nu va mai fi o glumă, o răutate, ci o tristă realitate!

Ferească, Domnul!

 

Lasă un comentariu