O fi ca, azi, în democrație, politica… „brățară de aur", dar, de la o vreme, vine ea și scadența, în cazul celor care, profitând de statutul social privilegiat, învârt banii - cu valizele și sacoșele -, precum boabele de fasole. Dacă până și Sorin Blejnar, fostul șef al ANAF, este cercetat (cam demult!) pentru o evaziune fiscală de peste 15 milioane de euro, iar, mai recent, procurorii au întocmit o listă neagră a magistraților corupți din Justiția bucureșteană - cu rețeaua judecătoarelor care vindeau sentințe pe bani -, ne explicăm, printre multe altele, de ce în România, doar „cine poate, oase roade". Iată de ce, deloc întâmplător, pentru a ști cât mai multe lucruri despre cum îi pot verifica pe bogătași, magnați etc., un specialist al FMI îi va transforma pe inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) în experți la capitolul scotocit în „căruța cu bani" a milionarilor. Potrivit Agerpres, Norman Gillanders, cel care le-a fost (le-ar fi) profesor, a fost deja în România pentru o „misiune tehnică". Și „rezultatele" încep deja să se vadă…
Întrebarea este: câți milionari (în euro și dolari) și miliardari are țara noastră - după ce a trecut prin vremuri de criză și de recesiune? Ne spune un raport al Credit Suisse: 16.525 de milionari și doi miliardari (situația se poate schimba, firește, de la o zi la alta!), ce ne situează pe locul 47 în lume. Onorant, nu? Sigur, potrivit noului Cod Fiscal, ANAF (dar, mai ales, DNA) a fost și până acum pe urmele celor care - din banii publici - și-au „dat" conturile la „îngrășat", îmbogățiții fiind căutați la averi!
Faptul că avem 16.525 milionari și cel puțin doi miliardari nu e rău. Dimpotrivă. Rău este însă că sunt prea mulți români săraci; că discrepanța dintre cei doi poli (români superbogați și români supersăraci) se adâncește! Or, ce ne spunea, în acest context - la un moment dat - fostul președinte al „tuturor românilor", Traian Băsescu, în încercarea de a justifica de ce românii „de rând" trăiesc prost? „Că România e săracă, atâta își poate permite". Oare chiar n-are resurse, „atâta își poate permite?", întrebăm, noi, muritorii de rând? Și chiar dacă ar fi așa, cine este de vină că, la ora actuală, România nu mai poate susține spitale, asigura medicamente, că profesorii, magistrații, chiar polițiștii sunt înjosiți, că nu mai are bani pentru mame ori pentru a trimite copiii, ca pe vremuri, în tabere gratuite?
Iată, doar câteva întrebări fără răspuns. Unul există, totuși: politica socială greșită, atât a guvernelor de până acum, cât și a Cotroceniului. De altfel, nu de mult, același „fost președinte al tuturor românilor" încearca să ne pună în față o nouă găselniță. Cum că noțiunea de „stat social" e depășită; că statul nu-i dator să acorde asistență fiecărui cetățean!"
Dar, cu ce-i dator statul? Doar să ia bani de la cetățean, dar nu și să-i dea înapoi ca atare sau sub multiple forme de asistență socială?
Președintele (și nu doar el!) „uită" un lucru: se încalcă, iresponsabil, Constituția, ca și Declarația Universală a Drepturilor Omului ori Tratatul de la Lisabona al UE. Oare pentru guvernele de până acum, pentru Traian Băsescu - care acum face pe patriotul - Constituția a devenit literă moartă, câtă vreme aceasta definește România ca „stat social" (art. 1/3)? Deși abundă de prevederi - ca obligația statului de a asigura cetățenilor un trai decent, de a lua măsuri de asistență socială (art. 47), de a sigura protecție socială copiilor, persoanelor cu handicap (art. 45, 50), de a lua măsuri de creștere a calității vieții (art. 135) -, statul român procedează exact invers. Ce face președintele filosof? „Permutarea iresponsabilă a mizeriei". Asta, în timp ce, așa cum subliniam la început, raportul Credit Suisse relevă că avem, ca țară, cel puțin 16.525 de milionari și doi miliardari.
Oare cum a fost posibil ca alții, deși cu resurse limitate, fără fonduri europene la dispoziție, să asigure și creșterea pensiilor și salariilor, și alimente pentru școlari, și să facă sute de kilometri de autostradă? Criza economică - peste care, se pare, că am trecut! - nu poate fi un răspuns, câtă vreme milionarii și, mai nou, miliardarii în dolari (ori în euro) se înmulțesc! Pe ce căi? Vedem și pe la televiziuni, unde procurorii DNA au început să-și facă datoria, ne sunt dezvăluite noi și noi așa-zise nume de „oameni de afaceri", care, în goană după îmbogățire, își permit să „arunce" milioane de euro pentru obținerea unor avantaje. Cazul cel mai recent este și cel al lui Gruia Stoica, care - susțin procurorii - i-a oferit avocatului Doru Boștină suma de 3 milioane de euro, în schimbul influenței pe care avocatul a lăsat să se creadă că o are, printr-un intermediar, asupra directorului general al CFR Marfă SA, în scopul divulgării de către acesta din urmă, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a prețului pe care societatea pe care o conduce urma să îl ofere, în cazul licitației. Astfel, patronul Companiei CFR, Gruia Stoica ar fi putut depune o ofertă cu un preț cât mai apropiat de cel propus de CFR Marfă, încât profitul înregistrat pe parcursul derulării contractului să fie maximizat ori eventualele pierderi minimizate. Miza licitației? Asigurarea unor servicii de transport de cărbune, pe o perioadă de trei ani, cu o valoare estimată de 100 de milioane de euro, fără TVA.
… Așa se fac, deci, averile în România. de aceea, „pușculița" (de fapt căruța) milionarilor trebuie luată la… scotocit! Inclusiv cu sprijinul FMI, pentru a le oferi inspectorilor ANAF, prin specialiștii săi, cât mai multe lucruri despre felul în care îi pot verifica pe bogătașii României, despre modul în care își plătesc dările către bugetul statului și, nu în ultimul rând, despre modul cum, prin acțiuni și „încrengături" oculte, se îmbogățesc mereu pe seama banului public. Cât despre noi, ceilalți, ne-a mai rămas doar „satisfacția" că, în sfârșit, a început să se mai facă (și) dreptate.
Depinde însă până când și, mai ales, până la ce nivel se va ajunge cu „scotocirile"!
FOTO: Sorin Blejnar fostul șef al ANAF
